Articol din cadrul Proiectului ROBG – 502
Cine nu cunoaște sau n-are încredere în farmecul special al câmpiei să meargă în județul Giurgiu la Comana, la Drăgănescu, la Izvoarele, la Oinacu, la Greaca, la Clejani, la Herăști. Și nu numai. Puterea captivantă a acestor locuri a fost și este dată, în chip dominant, de apele pe malurile cărora s-au dezvoltat aceste sate prin veacuri și de istoria care le-a marcat în chip spectaculos existența. O istorie lipsită de blândețe, calea dintre București și vadul Giurgiului fiind, pentru unii voievozi, scena unor bătălii năprasnice purtate de Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, dar și de Armata Română în Primul Război Mondial. Iar pentru unii domnitori, un drum al Stambulului, drum fără întoarcere, precum cel, din urmă cu 305 ani, al lui Constantin Brâncoveanu.
Este o vale care ne amintește și de Mihai Eminescu, poetul străbătând-o spre călătoriile lui cu vaporul la Marea cea Mare (la Giurgiu muncise în port în vremea neliniștitei sale adolescențe), și de Al. Vlahuță, și de Ion Simionescu și de atâția alții. 
În perioada comunistă, existând o înlesnire anume pentru scriitori, unii dintre condeierii din București și-au cumpărat câte o casă („de creație”) la Comana, unde să-și scrie în liniște o parte din operă. Așa se face că familia Ana Blandiana și Romulus Rusan a fost megieșă cu Toma George Maiorescu, nu departe de ei aflându-se casa poetului Gellu Naum, devenită ulterior muzeu. Între privilegiați se aflau și unele „personalități ale epocii”, precum Gogu Rădulescu. 
O atracție aparte a Comanei este, de mai multe veacuri, mânăstirea care dăinuie pe malul râului Neajlov. Din foișorul bisericii Comana privirea te poartă spre priveliști lacustre cu totul captivante, fie că e miez de zi, cu căldură mare, ori cu un apus de soare învăluit de lumini și umbre misterioase. Dacă se întâmplă să-l ai lângă tine, în foișorul ce amintește de zidirile brâncovenești, pe ghidul mânăstirii, monahul Ghelasie (Anania), om cu privire blândă și vorbă cumpănită – săpânțean de baștină – afli multe și interesante lămuriri: de la obligativitatea de a fi supus, fără minimă crâcnire, rânduielilor mânăstirești la stâlpii de piatră ai pridvorului – doar doi dintre ei fiind originari, de pe vremea ctitorului Radu Șerban -, de la hrisovul lui Vlad Țepeș și bibliotecă, cu o veche colecție a Dicționarului Larousse, la încântătorul mobilier sau pianul de la intrarea în Casa Domnului, la alte și alte amănunte ce nu te pot lăsa indiferent. Despre acest lăcaș au lăsat temeinice însemnări ilustre personalități: Paul de Alep, Cezar Bolliac, Nicolae Iorga, Regina Maria, ca să dăm doar câteva exemple. Cu toate acestea au rămas fără răspuns tot felul de întrebări, fie că este vorba chiar de ctitoria dintâi a lui Vlad Țepeș, care s-a risipit în totalitate, de locul unde domnitorul a fost trădat de boieri, de decapitarea ori mormântul lui. 
Înainte de a părăsi incinta mânăstirii, vă puteți abate și pe la magazin, de unde este folositor să vă procurați o lucrare excepțională: „Mănăstirea Comana, între istorie și legendă”. Autorul cărții: Arhimandrit Mihail Muscariu, nimeni altul decât însuși starețul faimosului lăcaș giurgiuvean: un preot încă tânăr, suplu și impozant. Autorul este un istoric prin excelență, plin de rigurozitate și har, care a încercat să dezlege, uneori chiar în premieră, unele taine care au trecut din veac în veac. „De unde vine numele Comana? Domnitorul Vlad Țepeș a fost înmormântat aici? Când au fost clopotele mânăstirii aruncate în Neajlov? De ce a fost ales hramul Sfinților Spiridon și Eftimie pentru paraclisul cantacuzin? Unde se păstrează artefactele și podoabele din mormintele cercetate în timpul săpăturilor arheologice din anii *70? Legendele locale ce vorbesc despre un tunel secret spre Fântâna cu nuc au vreun sâmbure de adevăr?” Mergeți la Comana, procurați-vă și această foarte serioasă lucrare producătoare de o dublă satisfacție: vă veți îmbogăți cu lucruri absolut minunate, iar pe de altă parte veți face și o faptă ce merită admirație, fiindcă, citim la finalul cărții, „Toate veniturile realizate din vânzarea acestui volum sunt destinate lucrărilor de restaurare și de întreținere ale sfintei mănăstiri”. Apropo de restaurare: înfățișarea de azi a complexului monahal de la Comana se datorează și derulării unui proiect cu fonduri structural europene derulat, în parteneriat cu Consiliul județean Giurgiu, în perioada 2009-2017.
Desigur, cine ajunge la mânăstirea Comana nu-i va părăsi incinta fără să fi vizitat și Mausoleul ce omagiază pe ostașii români ce s-au sacrificat, în urmă cu un veac, în faimoasa bătălie a Neajlovului. Un monument mai puțin cunoscut, dar la fel de sfânt pentru istoria neamului, pentru împlinirea idealului de înfăptuire a unității naționale. 
Comana este o mânăstire greu încercată de-a lungul viețuirii ei – o umbră rece și neagră, greu de imaginat, i-au adăugat și călugării greci, în frunte cu egumenii lor, care au exploatat-o diabolic. Nu departe de aici, în chiar centrul localității, se găsește un alt monument: „Turnul lui Vlad Țepeș”, o bornă care povestește că întemeietorul Comanei a fost aprigul domnitor, invocat de Eminescu în versuri nemuritoare. Anul de naștere a Comanei – 1461. Peste drum, un panou înfățișează harta turistică a așezării giurgiuvene (desen realizat de Corina Iliescu). Ne găsim în centrul localității, deci, venind dinspre nord, lăsând în urmă mânăstirea, apoi Poliția și școala; în stânga este Primăria, iar gara, martoră a inaugurării din 1869 a căii ferate București-Giurgiu, este și ea undeva pe aproape, din nefericire abandonată, uitată de-a binelea la cei 150 de ani de la apariția ei… Mai mult, merge vorba că urmează a fi demolată. Dincolo de interese meschine, probabil, nu există nici o logică pentru ștergerea acestei irepetabile pagini de istorie. Ar fi de dorit să fie la mijloc doar un zvon. Din această bifurcație, calea duce spre Casa Comana, Delta Neajlovului, Fântâna cu nuc. 
În ianuarie 2015, la Gala AJTR desfășurată la Giurgiu, Resort Casa Comana (a d-lui Gelu Palamaru) a primit, pe bună dreptate, un Premiu de Excelență. A doua zi, în drum spre București, membrii asociației s-au abătut pe la acest domeniu, neuitându-i nici astăzi priveliștile încântătoare ale ceasului de iarnă. La vremea verii aceleași alei, peisajul cuceritor cu sălcii despletite și bărci pe apă, cu nuferi și stuf, cu arbori impozanți și copii la înălțime, care se dau cu tiroliana, oferă un spectacol încântător. Parcă nici nu ești prin partea locului… Restaurantele și terasele sunt pline, un „trenuleț” își face și el treaba în liniște, malul lacului este colorat de lumea „așezată la iarbă verde”, grupurile de copii mărșăluiesc pe poteci. O atmosferă vie a unui loc care și-a găsit rostul, producând bucurie, plăcere, relaxare, amintiri. Un farmec aparte al câmpiei, generat de oameni și ape, de dorința de normalitate, de izbândă. Alături, Delta Neajlovului dezvoltă, prin toate fibrele ei, magia unui veritabil micro-paradis. Cu cele peste 1.100 de hectare, această „făptură lacustră” se situează, grație biodiversității, pe locul al doilea după Delta Dunării. Nu e puțin lucru!
Nu vom părăsi Comana – un loc cu asupra de măsură binecuvântat de Dumnezeu – înainte de adăuga câteva detalii obținute cu prilejul explorării acestei așezări giurgiuvene în cadrul proiectului transfrontalier „Susținerea turismului rural în Zona Giurgiu-Ruse prin intermediul patrimoniului cultural”, proiect coordonat de doamna Clara Mărculescu. Am stat de vorbă cu această ocazie cu proprietari de pensiuni, cu reprezentanți ai Parcului, cu localnici de toate vârstele. O admirabilă surpriză a fost discuția cu d-l Ion Georgescu, unul dintre patronii-acționari ai morii de hârtie. Ați citit corect: moara de hârtie. Povestea d-l Georgescu celor prezenți la Casa Diana: „Moara este un proiect privat, care a pornit ca idee în anul 2009. Am încercat să găsim o formulă la București, însă în cele din urmă am optat pentru Comana. Am cumpărat un spațiu, am construit și am pus în mișcare o activitate care unește trei meșteșuguri – hârtia, tiparul și legătoria – activități care au ca finalitate un produs nobil: cartea. Sunt meșteșuguri vechi, tradiționale, reînviate grație fascinației pe care o avem pentru „cărămida” de căpătâi a culturii și civilizației universale, cartea. Concomitent, am început să derulăm și alte activități din vechea panoplie cu îndeletniciri a oamenilor acestui loc, totul fiind un fel de atelier educativ-cultural. Așadar, este vorba de secțiuni în care funcționează războiul de țesut, împletiturile din papură, atelierul de fierărie, ba și cel de ceramică, și încă nu le-am enumerat pe toate. Primim vizitatori, pe bază de programare, unii putându-se iniția, contra-cost, în tainele acestor meșteșuguri. Avem și o mică expoziție cu vânzare, cu suveniruri atrăgătoare. Ideea este că, desigur, nu mai facem lucruri ca în secolul al XV-lea, în schimb aducem meșteșugul la realitatea veacului al XXI-lea, modernizându-l și, în același timp, păstrând materialele, modelele, decorurile și, nu în ultimul rând, manualitatea în tot ceea ce executăm. Una peste alta, Comana are toate ingredientele să devină o atracție turistică sigură, oamenii și tradițiile de aici putând să rescrie pagini de viață dintre cele mai încântătoare.”
