- Mihai OGRINJI
Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină… Ar fi trebuit să-și pună însemnele grelei suferinţe nu numai îndurerata Bucovină, ci întreaga Românie, cu Basarabia dimpreună. Urcarea la cer a patriotului cernăuțean Vasile Tărâțeanu nu-i doar o cumplită sfâşiere omenească, oarecum firească în legea firii, cât mai cu seamă o incomensurabilă pierdere pentru spiritul românesc dintr-o provincie eminamente a neamului nostru. Dârji, inteligenţi și gospodari, bucovinenii se află sub cea mai barbară deznaţionalizare dusă la extrem de duşmănosul ocupant ucrainean.
O zi de doliu închinată plecării la Domnul a marelui patriot – mai mult suflet şi sacrificiu, decât trup – nu era, mai mult decât obligatoriu, doar un omagiu adus lui Vasile Tărâțeanu, ci, mai cu seamă, un îndemn şi o garanţie că românimea, atâta cât mai poate viețui în Bucovina înstrăinată, nu-i lăsată de izbelişte și că poate conta pe grija și sprijinul necondiţionat al Țării-Mamă. Mamă adevărată, nu vitregă și nesimţită.
Nu știu exact cât a făcut România pentru bucovinenii noștri septentrionali atât de năpăstuiți. Este însă cât se poate de vizibil și condamnabil dezinteresul pe care li-l arată cu neruşinare loazele, venetici, mancurții care conduc această țară. Asistăm la o abandonare a lor cum doar în perioada comunistă s-a mai întâmplat, din nefericire.
Știu, în schimb, de la fața locului, ce a însemnat Vasile Tărâțeanu pentru „neamul românesc din Bucovina” (ca să amintesc și de titlul cărții lui Nicolae Iorga, din anul 1905). Și nu numai din Bucovina, ci și din Herța, din Bugeac și zona Odesei – atât de puțini români au putut rezista aici, în sud! -, din Transcarpatia, din toată Ucraina. Desigur, ne vom tot aminti de Vasilică, odihni-l-ar Dumnezeu cu întreaga-i mângâiere divină. Celor din jurul lui, mai cu seamă, le va fi enorm de greu și neapărat ar trebui să fie ajutaţi în fel și chip. Cea mai mare comunitate de români și teritorii străbune se află sub teroarea sălbatică a unei Ucraine, soră bună în apucături cu Rusia, care numai slavă nu merită din partea noastră…
Acum, cât încă n-a urcat la cer, îl mai ţinem pe Vasile Tărâțeanu printre noi, parcă aievea, grație imaginilor realizate de-a lungul a două călătorii izbutite de Asociaţia Jurnaliştilor și Scriitorilor de Turism din România, împreună cu Liga Culturală a Românilor de Pretutindeni – în cadrul căreia a avut și funcţia de vicepreşedinte -, în anul 2012. Unele fotografii au fost surprinse în ziua de 15 iunie, la o slujbă de comemorare a lui Mihai Eminescu, la capela mitropoliților Bucovinei și Dalmației din Cimitirul Vechi al Cernăuțiului de odinioară, atât de corcit odată cu ocuparea provinciei de către habsburgi și desăvârșit de urmașii lui Taras Bulba. Ilustraţii imortalizate și prin întinsul Bucovinei furate, pe unde ne-a călăuzit admirabila noastră gazdă – Vasile Tărâțeanu. Sunt și câteva imagini din anul 2018, la împlinirea unui veac de la întregirea hotarelor neamului românesc. Atunci l-am văzut și am vorbit direct ultima dată cu Vasile Tărâțeanu, cu toate că, între timp, el a devenit și membru de onoare al AJTR. Fotografiile – aparţinând lui M.V. Sângealb și arhivei România pitorească – și explicațiile cuvenite nădăjduim să înstărească aceste triste rânduri.
Mai adaug doar atât: și la Cernăuți, și la Cahul (Basarabia), și la Vidin (Bulgaria), și lângă Vârșeț (Serbia) – și nu numai – pe unde am mers cu AJTR în „ospeție”, am fost primiți de diverși reprezentanţi ai comunităţilor românilor de acolo. Din păcate, unii dintre ei numai simţăminte româneşti nu prea aveau… Așa că extrem de complicată va fi „înlocuirea”, în Bucovina aflată sub cizmă ucraineană, a lui Vasile Tărâțeanu, cel care și-a făcut un veritabil apostolat din chinuita lui existență pământeană…
