România pitorească nr. 2 (501) – 2020

Noul număr al revistei „România pitorească”, 501, își onorează cu prisosință îndemnul de pe copertă:„Prieteni, citiți mai mult!”. Montaniarzii și alpiniștii, în special, au, și de data asta, partea leului. Dinu Mititeanu, autorul cărților „Chemarea muntelui” și „Hoinari prin munți”, chiar așa și-a intitulat prezența în revistă „Montaniarzii și pandemia”, în vreme ce Alexandru Șipețean și Raluca Andreescu ne aduc în prim-plan interesante pagini despre faimoșii alpiniști români Alexandru Floricioiu și Zsolt Török, plecați spre veșnicia înălțimilor anul trecut. La rândul lui, Cătălin Crețu ne comunică, în stilu-i personal, trăirile din „Fisura Albastră într-o zi de iarnă blândă, înaintea unei primăveri aspre”, iar Radu Stoian, fin observator al alpinismului internațional, își continuă serialul Pioletul de aur cu Wojciech (Voytek) Kurtyka. Tot prin munți ne plimbă, ca de obicei, și Dinu Boghez ori Mihail Cernat.

Fețele turismului, atât de atrăgătoare și insidioase – la noi se screm munții spre a se naște un șoricel! – sunt surprinse într-o analiză așezată sub un titlu edificator: „Câte ceva despre Turism, pandemie, impostură…”. O tentativă de a reliefa un sumar profil al celor care țin în captivitate o industrie care incumbă cultură, profesionalism, inteligență, și nu lăcomie prostească, impostură, incultură, fariseism… Dar mai bine citiți textul!

Turism și cultură: le puteți privi altfel decât în tandem? Acest temeinic adevăr ne este dovedit și de cele două pagini cu „Monumentele orașelor – Bustul lui Mihai Eminescu de la Sînnicolau Mare” și, în mod cu totul aparte, de pledoaria lui Aurel Borșan, președintele Fundației Amfiteatru, în interviul apărut sub titlul „Literatura și jurnalismul de călătorie.” 

De la „Trans-Nistru” și pân’ la Tisa… Provinciile românești, aflate sub ocupația vremelnică a unor vecini, reprezintă o prezență constantă în paginile României românești. Acest număr de revistă conține un segment aparte.  De la „Minunatele Poduri de flori” de peste Prut, inițiate în luna mai a anului 1990, la ”Cimitirile – arhivă fabuloasă” a neamului cititorii sunt călăuziți într-o dureroasă călătorie livrescă de la Tighina la Țiganca, de la Cernăuți și până în Banat. Iar ca bonus, un text semnat de Nicolae Dimache (Roma) intitulat „Cimitir și demnitate”. Tot în Basarabia, se merită un popas la Hâncești, la un Palat al celui care a vândut această provincie rușilor, în anul 1812. „Prin galeria marilor ticăloși” se intitulează serialul care a început cu Manuc Bey, urmând să fie continuat cu Ana Puaker, Cristian Rakovski și alți borfași care ne-au pângărit țara și istoria. Fiindcă tot suntem în partea de răsărit a României, la rubrica „Pământuri românești abandonate”, întâlnirea cu Transnistria și Tiraspolul ei rămâne o provocare obligatorie.

Podgoriile, vinurile și specialiștii lor au reapărut în revistă. Din păcate, consemnând trecerea la cele veșnice a unui admirabil oenolog: Lucia Pârvu. În amintirea ei, și în sănătatea iubitorilor regatului lui Bachus, a fost descântat, pe cinste, un pahar de Merlot de Chateau Cristi… Nu lipsesc din acest număr rubricile tradiționale „Scrinul Andei” (Anda Raicu) și „Ecouri aniversare” (Ioan Prodan).

Încheiem acest periplu prin paginile ultimului număr (apărut!) al României pitorești cu …desfăcătorul de noduri. Voievozii de odinioară, cei adevărați, rezolvau multitudinea de noduri cu… sabia. De când săbiile lui Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu stau captive la muzeul Topkapî din Istanbul și în visteria Sfântului Mormânt, nodul gordian a tot produs adevărate pandemii… 

Un exemplar din România pitorească, în banii de azi, costă cam cât o pâine. Păstrați-o în meniu, fiindcă nu există, cel puțin pentru vacanță, ceva mai hrănitor. O să ne pomeniți!

text: Mihai OGRINJI

Categorii: Arhivă 2020,Revista România pitorească

Lasa un mesaj

Adresa de email nu va fi publicata.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.