România pitorească, 1933. Munți, ape, drumeții

Stoc epuizat

Am în față un facsimil. El reproduce prima pagină a celui dintâi Buletin Informativ editat de Asociația de turism care s-a bucurat de un renume aparte în perioada interbelică. În ultimul alineat se scrie: „România pitorească a luat ființă în ziua de 21 mai 1930, din inițiativa unui mănunchi de turiști entuziaști, puțini la număr, dar hotărâți la lucru. În primul ei an de activitate, asociația – sub conducerea D-lui Av. Paul Arian – a organizat câteva excursii pentru membrii săi și a făcut să vadă lumina tiparului o călăuză turistică intitulată: Valea Teleajenului, Vălenii de Munte și Masivul Ciucașului, scrisă de D.I. Crânguri. Succesul desăvârșit al călăuzei a fost neașteptat.”

Acest Buletin Informativ al Asociației de turism și sport România pitorească apărea în ianuarie 1935, iar textul, încoronat cu titlul Cinci ani de activitate (1930-1934), reprezenta un scurt bilanț al celor „5 ani de activitate stăruitoare și rodnică”. Rămâne o enigmă faptul că dintre realizările Asociației de turism și sport lipsește tocmai revista cu același nume, care nici măcar nu este pomenită, fie și în treacăt…

Așadar, pe la jumătatea acelui lustru de la înființare, Asociația bucureșteană, cu sediul în str. Salvator nr. 30, începea, „fără trâmbițări și laude deșarte”, să editeze „ROMÂNIA PITOREASCĂ, Revistă de Turism și Sport”. Primul număr vedea lumina tiparului în iunie 1933, administratori avându-i pe Dumitru Ionescu-Crânguri și I. Salter, ambii de profesie avocați, ca și Paul Arian, cel dintâi președinte al Asociației. Apropo. Coperta revistei este realizată de Paul Arian și are următoarea explicație: „Fotografia de pe copertă reprezintă monumentul ridicat în memoria și pentru cinstirea Eroilor Neamului din 1916-1918. Are peste 40 m înălțime și este așezat pe Șeaua Caraimanului la o altitudine de 2.288m., de unde domină Valea Prahovei. Are și un motor propriu cu ajutorul căruia această cruce se luminează o dată pe an, în noaptea zilei de 14 Septembrie (Înălțarea Sfintei Cruci). Atunci priveliștea este cu adevărat feerică.”

Dar să spicuim și câteva dintre titlurile pe care le conține „scara” celui dintâi număr al revistei România pitorească: „Cum ar trebui înțeles turismul” – Prof. Nic. Ioan, „Turismul în legătură cu stațiunile balneare” – Dr. G-ral N. Vicol, „Drumurile mai însemnate din Bucegi” – D.I. Crânguri, „Casele de adăpost din Bucegi”- I. Salter, „Calendarul pescarului” – M. Păunescu. Prospețimea articolelor – desigur, prin mesaj – este de-a dreptul captivantă. Un singur exemplu: „Sunt unii pentru care natura e o chestiune de distanță și de timp. Sufletul e înlocuit de picioare și de plămâni. Farmecul naturii, frumusețile ei odihnitoare de gânduri, armoniile ei dumnezeiești nu mai există: totul se reduce la o chestiune de record. Ținta adevărată e uitată și înlocuită prin alta, falsificată. Nu mai e turism, ci cronometrie și mecanizare…” („Cum ar trebui înțeles turismul” – Prof. Nic. Ioan).

Ce se vor aceste câteva rânduri despre „România pitorească” de odinioară? O bună vestire a faptului că cea mai longevivă publicație de turism din peisajul românesc al mass-media își va regăsi numerele primului an de apariție cuprinse între coperțile Colecției verzi. Și asta chiar în prima lună a anului 2014 – practic la 8 decenii de când și-a făcut debutul, într-o primă serie, publicația ce poartă numele unei cărți semnate, în 1901, de Al. Vlahuță. Cu titlul „România pitorească, 1933. Munți, ape, drumeții”, noua apariție editorială se va alătura celorlalte surate scoase până acum, cărți de căpătâi pentru literatura de turism de la noi: „Alpinism. Înălțimi, riscuri, bucurii” (Walter Kargel), „Jurnalul unui alpinist și aviator” (Niculae Baticu), „Vulcani, fluvii sacre și zei de piatră” (Nicolae C. Dimache), „Am îndrăgit munții” (Ionel Coman), „Vraja Bucegilor” de Nestor Urechia.

Nu încheiem aceste rânduri fără a mai copia câteva cuvinte din cartea ce va să se ivească repede de tot:
„Cel mai frumos și mai util cadou pentru prietenii Dv. este:
Colecția revistei „România Pitorească”
pe anul 1933. Un volum elegant legat…”

Și tot ca înaintașii noștri, mai adăugăm: La mulți ani cu sănătate! pentru toți știuții și neștiuții cititori, prezenți și viitori, ai Colecției verzi și ai revistei România pitorească.

Mihai OGRINJI

Categorii: Arhivă 2013,Colecția verde,Mihai Ogrinji

Etichete:

Lasa un mesaj

Adresa de email nu va fi publicata.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.