Lacryma Christi

Cristian HRISTEA

În luna iulie, în urma unei călătorii prin Italia, am întâlnit două exemple de cum se poate implementa un turism responsabil ca la carte.

Vezuviul, vulcanul încă activ ce dă viaţă zonei Golfului Neapole, fascinează prin frumuseţe și mister. Nu știi ce surprize îți poate oferi; dar un lucru este cert: pe pantele și la poalele sale, locuitorii de aici sunt binecuvântaţi cu produse agricole de mare calitate.

Sunt multe legende legate de aceste locuri, dar una este foarte interesantă și spune mult despre zonă. Se zice că Isus Hristos a recunoscut Golful Neapole ca fiind o bucată din cer, furată de Lucifer când a fost alungat de acolo și… au început să îi curgă lacrimi. Când acestea au atins solul, din ele a apărut vița de vie, ai cărei struguri se numesc Lacryma Christi și care dau un vin fin, ce reprezintă mândria locului.

Solul este nisipos, vulcanic și tratat cu produse organice creează fructele care dau acest vin iubit și de Bachus, ce stă în umbra vulcanului și se bucură de răcoarea golfului.

În 1930, familia Russo a început să se ocupe de cultivarea viţei de vie și a măslinului, care cresc în soarele golfului, la poalele Vezuviului, sub privirea orașului Sorrento și a Insulei Capri. Ce minunat decor!

Generație după generație, familia a creat combinatul viticol (cantină – în italiană) Vezuviu. Acum, cel care dirijează întreaga activitate, Maurizio Russo, s-a gândit că societatea sa agricolă vitivinicolă, din localitatea Trecase, poate fi inclusă într-un tur turistic reprezentativ pentru turismul responsabil.

A stabilit un meniu numit „Golful Neapole”, cu patru sortimente de Lacryma Christi del Vesuvio – Bianco, Rosato, Rosso și Rosso Superiore, Capafresca – un spumant roze sec și Passita Binco Pompeiano – vin dulce desert, cu 14,5% volum alcoolic, dar și produse tipice locale, precum Ravioli Capri și vinete cu parmezan și o prăjitură cu lămâie și migdale.

Vine și cu o noutate, oțet propriu, numit Donna Ester, amestecat cu uleiul extra virgin de măsline din propria livadă, pentru a da savoare mesei și pentru digestie propune grappa sau lichior de caise.

Surpriza mare a venit când am aflat că totul se petrecea la cinci minute distanță de Pompei.

Categorii: La gura gârliciului

Etichete: ,,

Lasa un mesaj

Adresa de email nu va fi publicata.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.