Pe această căldură insuportabilă, iată un remediu răcoritor: ESCALADELE DE IARNĂ… Altfel spus, citiți cartea lui Iosif GHEȚIE – „MUNTE și ALPINISM. Între VIS și REALITATE”

MUNTE și ALPINISM. Între VIS și REALITATE” are peste 350 de pagini, o ilustrație consistentă și costă 40 de lei exemplarul. Este o carte de luat și de citit acasă. Citind-o, vă garantăm că veți fi numai și numai la înălțimi de vis!

„Ideea de sport este intrinsec legată de elemente ce implică ideea de competiţie. Competiţie cu altă echipă, cu alţi sportivi. Există şi în lumea alpinismului un curent competitiv nedeclarat, poate chiar inconştient. Cine urcă în premieră un vârf de mare altitudine, un perete? Cine-l escaladează primul iarna? Cine îl urcă fără bivuac, fără oxigen? Cine stabileşte un nou record de timp de escaladă? Cine are curajul să-l facă solo?

Pentru mine, ideea escaladelor de iarnă e legată de memoria alpiniştilor de la Știinţa, cu ocazia primei mele tabere de alpinism la cabana Bâlea Lac din Munţii Făgăraş. Ei făcuseră iarna, în premieră, traversarea Crestei Arpăşelului de la vest la est. Un impact şi mai profund, dar în acelaşi spirit, l-a avut realizarea primei escalade de iarnă a Fisurii Albastre de către Igor Popovici şi Robert Domneşteanu. Trecerea anilor şi nerepetarea acestor două ture a contribuit la crearea unei adevărate legende în jurul lor. Aceste legende cred că m-au atras şi pe mine în spirala unei competiţii nedeclarate, în special cu mine însumi.

Ideea turelor mele de iarnă a evoluat odată cu atingerea unor performanţe în escaladele obişnuite de vară. Printre ele, escaladarea celor mai cunoscute trasee de gradul 6 din acea vreme: Fisura Albastră (cu cele două variante ale sale), Traseul 23 August, din Peretele Sudic al Clăii Mari, Santinela şi Surplomba de la Gâtul Iadului, Fisura Mult Dorită, ca și multe alte trasee de gradul 6 din Munţii Rila, Bulgaria. La această listă trebuie să adaug premiera traseului Pasărea Phoenix din Buila, toate acestea fiind parte din evoluţia normală a fiecărui alpinist pasionat. Ce putea să ofere mai mult decât escaladarea repetată a traseelor de mare dificultate? Un eventual răspuns? Starea de nedescris pe care ţi-o imprimă escaladele de iarnă ale traseelor de mare dificultate…”

Ioșca Gheție, cum îl cunosc cei mai mulți dintre iubitorii muntelui, este un nume de referință al alpinismului românesc. Spre mijlocul anilor ’80 ai veacului trecut, a părăsit… Munții Carpați și raiul comunist al României și s-a stabilit în SUA. Vorba vine că s-a stabilit, fiindcă nu prea a stat locului, cutreierând lumea în lung și lat. I-a plăcut să tot urce, de fapt, înălțimile. Atât în țară, cât și în largul pământului, acum fiind captivant retrăite și povestite în această primă carte care tocmai a apărut în Colecția Verde a editurii România pitorească. Spunem primă carte fiindcă alte două lucrări urmează să intre la „cuptor”.

Pentru iubitorii literaturii alpine, și nu numai pentru ei, adăugăm că în ziua de 26 iulie – pică într-o zi de marți, dar fără ceasuri rele – va avea loc lansarea cărții în prezența lui Ioșca Gheție, care vine special pentru acest eveniment. Și nu va sosi singur ci, ca în cea mai mare parte a vieții, împreună cu Vera, care i-a fost și-i este nu doar soție, ci și parteneră de nădejde în nenumăratele ascensiuni pe care le-au făcut de-a lungul anilor. Sesiunea de autografe se subînțelege. Vom reveni, desigur, cu detalii despre lansarea cărții.

Mihai OGRINJI

P.S.

Categorii: Colecția verde

Etichete: ,,

Lasa un mesaj

Adresa de email nu va fi publicata.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.