Viorel Nicolaescu ● Între două lumi ● Editura România pitorească – 2021

În stoc

Cartea costă 30 de lei și poate fi comandată la adresele de e-mail: romania.pit.mo sau romania.pitoreasca.33@gmail.com

PREFAŢA

Latinii foloseau o expresie pentru a indica rolul destinului în viața unui om: Nomen omen, numele este o prevestire. Numele Nicolaescu conține rădăcina Nico, din grecul NIKI, victorie. Și într-adevăr, Viorel Nicolaescu este un victorios, cu o existență constant marcată de succese: profesionale, sentimentale, sportive. Cu un fizic de june prim, un creier bine echipat și o voință de fier, Viorel Nicolaescu a fost mereu un personaj marcant, care a avut un impact în societatea pe care a frecventat-o. Eram încă foarte tânăr, în primii ani de facultate, când am auzit vorbindu-se de Viorel căruia îi mersese faima de Tombeur de femmes. Apoi, când plecasem deja din România, am auzit de la diferiți prieteni despre escaladele ieșite din comun ale lui Viorel, ca de exemplu ascensiunea într-o singură zi a celor trei trasee dificile – Fisura Speranței, Fisura Albastră și Mult Dorita -, realizate împreună cu Mihai Pupeza în timp record.

Ne-am întâlnit în 1979 la Chamonix, prilej de mare bucurie, când l-am revăzut pe Emil Coliban, companion de alpinism și de munte. Traversarea Charmoz-Grépon, despre care relatează Viorel, a încoronat parcă visurile noastre din tinerețe, când Alpii ni se păreau pe o altă planetă, de neajuns, de neatins. După câțiva ani am urcat împreună cu Viorel şi Tapiru’ traseul Innominata din Mont Blanc, un paradis de creste, pereți de granit şi ghețari care dau senzația de izolare totală într-o ambianță fabuloasă. O chintesență a alpinismului de mare altitudine. Am admirat stilul elegant de escaladă în stâncă a lui Viorel, care trecea în suplețe pasaje dificile, în plus la mare altitudine şi cu un rucsac încărcat.

Cartea „între două lumi” este, în primul rând, un jurnal al activității alpine a autorului, care vrea să scoată în evidență performanțele realizate, dar şi ture în care primează bucuria de a se afla în natură. Personal consider că motivația principală a autorului a fost dorința de libertate, acea senzație unică de a nu depinde de nimeni şi de nimic, pierdut undeva între cer şi pământ. Libertate care, aşa cum scrie şi autorul, lipsea cu desăvârșire în societatea comunistă românească. Alpinismul a reprezentat o evadare, o ieșire într-o lume extra-ordinară, a liberului arbitru şi a explorării din dorința de a-și satisface curiozitatea. Bineînțeles, frisonul aventurii uneori extreme, cu furtuna de adrenalină declanșată şi cu endorfinele care dau senzația de emoție şi de plăcere, sunt alte motive serioase de a practica alpinismul.

Primul capitol al cărții evocă cu o oarecare nostalgie vremea copilăriei, viaţa la ţară la conacul bunicului, cu toate bucuriile simple dar profunde pe care le poate oferi o atmosferă bucolică. Este perioada de cea mai mare plasticitate a creierului, când natura necontaminată imprimă tendința la observație, meditație, deschidere către exterior. Pentru autor, bucuria de a trăi în natură depășește mizeriile vieții cotidiene, restricțiile materiale. De asemenea, contactul cu oamenii simpli îi dau o dimensiune profundă a existenței, ca în perioada când este tânăr medic absolvent în satul Cheia de la poalele muntelui Zăganul sau la întreprinderea forestieră din Măneciu Ungureni.

În continuare, îl găsim pe autor în plină ascendență profesională, mai întâi preparator la Institutul de virusologie, apoi cercetător stagiar la Institutul de medicină Internă „N.Gh. Lupu”. începe să facă studii de fiziopatologie a aparatului respirator, însoțite de anchete epidemiologice pe teren; publicarea rezultatelor în reviste din ţară şi străinătate. După vizita profesorului Lawther în România, primește o bursă OMS în Marea Britanie, unde vine în contact cu personalități marcante ale medicinii engleze şi notează cu uimire nivelul înalt al medicinii practicate acolo. Urmează câteva capitole de prezentare a numeroase ture de cățărare, abundent descrise şi care pot constitui o inspirație pentru cei care practică alpinismul. Autorul a început să practice alpinismul în compania unor oameni cu mare experiență ca Nae Moldovan, Miki Aniţia, Nicolae Baticu, Ciprian Foiaş şi alții, ceea ce i-a permis să parcurgă pas cu pas etapele perfecțiunii în cățărare, dar şi evaluarea orientării în perete, a securității echipei, a problemelor de supraviețuire în munte în condiții climatice extreme. Autorul descrie ture din Bucegi, dar şi din numeroase alte zone de cățărare din ţară. Îndrăgeşte Piatra Craiului, cu natura sa fabuloasă, cu brâne, văi și vâlcele misterioase, cu țancuri care țâșnesc spre cer din vegetația deasă de jnepeni. Descoperă o zonă de cățărare în prăpăstiile Zărneştiului, la Cheile Postăvarului, în care de-a lungul anilor va deschide numeroase trasee, multe dintre ele de mare dificultate.

Un capitol important este descrierea expediției din Caucaz, când alpiniștii români reușesc câteva ascensiuni remarcabile, cum este vârful Sciurovschi pe traseul Kinsitzki. Echipa înfruntă condiții climatice foarte dificile, ninsoare, furtuni și alte „fenomene” neprevăzute.

Apoi, urmează relatarea escaladelor de mare dificultate realizate în 1979 la Chamonix (Grand Capucin, via Bonatti; Aiguille de Blaitière, fisura Brown; Directa Americană la Aiguille du Dru, şi altele) şi apoi în Elveția, Piz Badile perete nordic, traseul Cassin. Este, desigur, realizarea visurilor oricărui alpinist, şi din rândurile scrise se simte satisfacția profundă a autorului pentru escaladele făcute.

În 1981, autorul părăsește România şi emigrează în Statele Unite, lăsând în urmă familia şi prietenii, cariera medicală în plină ascensiune şi toate amintirile care îl leagă de munte, de refugiul Coştila, cel mai drag loc al tinereții, cum îl numește el. Este o decizie dramatică care îl costă afectiv, are momente de deznădejde în fața unui viitor foarte tulbure. Dar cu tenacitatea care îl caracterizează reușește să îşi refacă viaţa şi cariera medicală, luptând constant cu toate greutăţile. Trece examenele de ECFMG pentru calificarea ca medic în Statele Unite; găsește un post la Cabrini Hospital din New York, unde face, treptat, stagiile de intern, rezident, rezident şef.

După 1990, organizează în România cursuri pentru medicii români care doresc să plece pentru lucru în Statele Unite; de asemenea, merge la Milano şi la Roma pentru a prezenta Cabrini Hospital medicilor italieni care doresc să emigreze. În acelaşi timp, este implicat în învățământul medical ca profesor asistent de medicină la New York Medical College, apoi la Saint Vincent Hospital şi la Beeckman Downtown Hospital, obținând diferite awards, premii pentru excelență în învățământ şi îngrijirea bolnavilor.

Continuă activitatea de cățărare în Statele Unite, începând cu ture în munții Shawannagunks, apoi în munții din Wyoming şi South Dakota. Antrenându-se asiduu, reușește să facă escalade dificile de stâncă, întâi 5.8-5.9, apoi 5.10. Iarna face ascensiuni pe gheață folosind tehnica modernă de piolet traction, suferă un accident major soldat cu multiple fracturi urmat de luni de reabilitare.

Nu se descurajează și în același an reia escalada, reușind să realizeze câteva ascensiuni importante în Rocky Mountain National Park şi în Colorado.

Face expediții în Huayna Potosi (6.088 mt.) din Bolivia; în Ecuador are o aventură pe Cotopaxi, care ar fi putut să îi fie fatală; urcă pe Chimborazo (6.263 m).

După pensionare, în 2014, începe să facă lungi călătorii, în Laos, în India – unde apreciază arta erotică a templelor din Khajuraho şi cerul înstelat din deşertul Thar -, în Namibia, în Uganda, unde se apropie prea mult de o gorilă, care îl pedepsește cu un brânci monumental.

În pofida unei intervenții chirurgicale serioase avute în urmă cu câțiva ani, Viorel Nicolaescu rămâne același entuziast energic, plin de vitalitate şi poftă de viață, cu programe de viitor, de escalade etc.

Odată, când eram tânăr medic, i-am cerut permisiunea șefului să lipsesc un weekend de la spital ca să merg la căţărat. Răspunsul lui a fost: „Măi, Puiu, tu o să fii cel mai bun doctor dintre alpinişti şi cel mai bun alpinist dintre doctori!”. Această frază glumeață i se potrivește de minune lui Viorel, dar în versiunea ei serioasă: Viorel Nicolaescu este un doctor de succes între doctori şi alpinist de mare talie între alpiniști.

Cartea lui Viorel Nicolaescu nu ar trebui să lipsească din biblioteca nici unui alpinist.

Nicolae C. DIMACHE

Categorii: Colecția verde

Etichete: ,

Lasa un mesaj

Adresa de email nu va fi publicata.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.