Radu Țițeica ● Ascensiuni montane. Oameni și amintiri

Stoc epuizat

O carte de excepție în  Colecția Verde-România pitorească

Precedată de excelenta carte „Oameni și munți”, semnată de binecunoscutul alpinist Nicolae C. Dimache, noua apariție editorială din Colecția Verde a României pitorești poartă titlul: „Ascensiuni montane. Oameni și amintiri”. Autorul lucrării este Radu Țițeica, reprezentantul uneia dintre ilustrele familii de savanți, în frunte cu Gheorghe Țițeica (tată) și Șerban Țițeica (frate). Pe toți trei îi regăsim invocați, cu respect și prețuire, în multe pagini ce s-au scris despre turismul românesc, performanțele lor în materie de drumeție montană și de alpinism asigurându-le un loc privilegiat, de pionieri ai domeniului. Trei mari oameni de știință care, pe lângă științele exacte, s-au dovedit și mari iubitori ai potecilor alpine, pasiune exersată, deopotrivă, cu interes ardent și rigoare implacabilă. Desigur, nu constituiau în epocă, din fericire, un caz izolat…

Iată, cu propriile lui cuvinte, ce a însemnat mirajul muntelui pentru Radu Țițeica: „Nu concep azi ce-ar fi fost viața mea fără ascensiuni, fără luptă cu greul pe munte și fără visările, cu ochii închiși sau deschiși, pe o coamă, în seara de după un sfârșit de cățărare mai grea. De aceea, acum, mulțumesc din suflet tuturor celor care mi-au insuflat dragostea pentru munte.”
Manuscrisul cărții de față a cunoscut destule avataruri. S-a aflat o vreme, prin anii ’80 ai veacului trecut, la Editura Sport-Turism, dispărută, din păcate, după 1990. Nu știm dacă lucrarea a figurat în vreun plan editorial. Cert este că „Amintirile” au fost recuperate prin 1992 de Gheorghe Țițeica, fiul lui Radu Țițeica, pasaje și fragmente din această lucrare circulând – mai circulă și azi! -, mai ales în mediul online, în montaje însoțite, uneori, de comentarii bizare, anacolute, lipsite de logică și bun simț. Dar asta este altă poveste.

Se pare că au și manuscrisele soarta lor. Iar când le vine sorocul, capătă chip de carte. Ca acum. Pe lângă „Amintirile”, care n-au putut fi editate cât autorul lor a fost în viață, am dorit să repunem în circulație și câteva texte tipărite de-a lungul vremii în diverse publicații, ca și unele scrisori ilustrative în multe privințe, știute mai mult sau mai puțin. Sigur, nu avem de-a face cu o ediție critică – poate o vom săvârși cu un alt prilej, cine mai știe – de aceea structura cărții a rămas deschisă, intenția noastră fiind, între altele, de a croi o imagine cât mai apropiată de contribuția cu totul remarcabilă a lui Radu Țițeica și în domeniul turismului. Oricum, este în afara oricărei discuții că fără Radu Țițeica, fără „frații Țițeica”, așa cum se obișnuia să li se spună, începuturile drumeției montane și ale alpinismului românesc, ca să nu mai vorbim de explorarea masivului Bucegi în sine, ar fi fost mult mai sărace, nesigure, lipsite de o anumită rigoare și responsabilitate. Iar pentru istoria turismului, „Amintirile” reprezintă, neîndoielnic, o carte fundamentală.

Cititorii vor întâlni în paginile cărții mulți dintre oamenii cu care, de-a lungul anilor, Radu Țițeica s-a intersectat în Bucegi, a bătut poteci și a escaladat trasee, s-a încântat de peisajele noi descoperite ori a visat la alte ascensiuni. Sunt oameni care, fiecare în parte, reprezintă o personalitate, o temelie, într-un fel sau altul, pentru cultura și civilizația montană, drumeția, alpinismul, turismul, în general, fiind posibil a se amplifica doar într-un perimetru fertilizat și garantat de cultură și civilizație. România a avut astfel de perioade când duhul muntelui era căutat, în primul rând, de oameni împliniți profesional și social, de oameni de elită. Ce vremuri și ce oameni! Veți găsi în carte exemple cu duiumul… Asta nu înseamnă însă că atunci când s-au produs „abateri de la potecă” – și, într-un fel ori altul, au existat și asemenea „fandări” – erorile s-au bucurat de toleranță. Iar sub acest aspect, Radu Țițeica – un om timid, delicat, de felul lui – a fost un veritabil „cap limpede”, neînchizând ochii niciodată fie că a fost vorba de Nestor Urechia, Mihai Haret ori Bucura Dumbravă, ca să ne referim doar la câteva repere de maximă însemnătate ale turismului montan de odinioară de la noi, ale literaturii noastre turistice. S-au înregistrat, astfel, merite absolut excepționale în privința acurateței și respectării adevărului, a eliminării ambiguităților ori erorilor voite au ba.

Să mai adăugăm doar atât: Radu Țițeica s-a dovedit, totodată, un aplicat și consecvent publicist – a făcut parte, ani la rând, din Comitetul de redacție al Buletinului Clubului Alpin Român, în paginile căruia a semnat interesante articole -, a realizat hărți montane, în special ale Bucegiului, de o încântătoare precizie, a fost un prețios și intransigent organizator de cluburi montane.
Destul de târziu, prin anul 1984, împreună cu prietenul său de-o viață Niculae Baticu, făcea să apară, la Editura Sport-Turism, lucrarea „Pe crestele Carpaților”, o veritabilă piatră de temelie pentru literatura domeniului montan.

Apariția cărții „Ascensiuni montane – Oameni și amintiri” se întrupează, fără doar și poate, într-un fericit și special moment pentru istoria drumeției, alpinismului și turismului românesc, în general. O captivantă ilustrație de epocă are și ea darul să contureze cât mai pregnant poteci, chipuri și vremuri de frumoasă aducere aminte.

Mihai OGRINJI

Categorii: Arhivă 2016,Colecția verde,Mihai Ogrinji

Etichete: ,,,

Lasa un mesaj

Adresa de email nu va fi publicata.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.