Rasfoieste: Dunărea

Experiențe și identități dunărene

În orice zi de vară, pe plaja de la Gostinu te poți aștepta la un grup de motocicliști nemți care lasă „motoarele” într-o parte, se dezbracă și se aruncă în apele Dunării, să facă o baie pe cinste. Apoi, își instalează corturile, spre a se odihni peste noapte… Și nu doar turiștii germani caută acest colț de natură neprihănită, sălbatică de-a adevăratele, ci și englezi ori de alte neamuri. De unde află ei că există plaja Gostinu, lată de aproape două terenuri de fotbal? În mod sigur din comunicările lor on-line. Așa a fost și este promovată, de vreo zece ani, fără să știm această zonă binecuvântată de Dumnezeu…

Experiențe și identități dunărene

A existat o vreme când, în piețele bucureștene, Greaca era sinonimă cu peștele, cu vinul și, o vreme, cu strugurii timpurii. Lacul din coasta Dunării – al doilea ca mărime după Razelm – aproviziona Capitala țării cu crap, plătică și știucă, cu somni și ciortani, cu țipari ori raci. Pe cine să mai mire că, în perioada interbelică, Greaca era un fel de refren culinar și pentru oamenii de rând și pentru cei cu stare, bogăția ihtiologică a locului dându-i o faimă de invidiat…