Rasfoieste: Experiențe și identități dunărene

Proiectul dedicat promovării turistice a celor 10 sate giurgiuvene ne-a oferit un astfel de periplu de-a dreptul încântător, absolut neașteptat, și nu pot decât să o felicit pe doamna Clara Mărculescu, coordonatoarea Programului, pentru inspirația și știința cu care a ales cele 10 localități: multă diversitate, numeroase obiective turistice care merită cu prisosință să fie scoase, metaforic vorbind, în calea călătorilor, oameni dinamici, de câmpie, iuți la vorbă și la faptă…

Fie de la Giurgiu – 7 km distanță, fie de la București – circa 60 km, la Oinacu se ajunge pe circulând pe drumuri bune. De la Oinacu la Dunăre situația se schimbă. Dar ce nu fac, mai exact peste câte obstacole nu sunt dispuși să treacă pescarii ori pasionații de plajă, cu nisip foarte bun, ca să ajungă la Dunăre? Fiindcă asta este realitatea: atracția irezistibilă a Oinacului poartă numele bătrânului fluviu, axa Europei, cum i s-a mai spus, sau a „opta mare” a continentului nostru, ca să ne amintim și de formularea savantului Simion Mehedinți, mare cunoscător și iubitor al „temeliei de apă” a României…

Articol în cadrul Proiectului RO-BG 502 La Clejani, într-un conclav de 12-14 femei, discutăm, în cadrul Proiectului „Identități și experiențe dunărene”, despre…

Desele schimbări administrative și-au pus amprenta pe destinul multora dintre localitățile rurale. Slobozia din coasta Giurgiului – la o distanță de 5 kilometri – n-a făcut excepție. Când comună de sine stătătoare, când aparținând de plasa Marginea-județul Vlașca, când comună a plășii Dunărea, când comună suburbană a Giurgiului și tot așa…

Izvoarele, odinioară Chiriacu sau Beiu, înseamnă numele unei comune giurgiuvene pe blazonul căreia, fie și numai figurativ, apele și peștii ar trebui să aibă un statut privilegiat. Chiar la intrarea în localitate, pe partea dreaptă, un canal străjuit de sălcii, dar și de vreo cinci căsuțe de lemn, înșiruite de-a lungul malului, îți atrag atenția, te obligă parcă să te abați, să te oprești. O oglindă de apă, de toată frumusețea, care se tot alungește de nu-i zărești capătul, se arată ca o mare ispită nu numai pentru iubitorii „firului întins”, ci și pentru toți cei care caută și prețuiesc oaza de liniște adevărată…

În orice zi de vară, pe plaja de la Gostinu te poți aștepta la un grup de motocicliști nemți care lasă „motoarele” într-o parte, se dezbracă și se aruncă în apele Dunării, să facă o baie pe cinste. Apoi, își instalează corturile, spre a se odihni peste noapte… Și nu doar turiștii germani caută acest colț de natură neprihănită, sălbatică de-a adevăratele, ci și englezi ori de alte neamuri. De unde află ei că există plaja Gostinu, lată de aproape două terenuri de fotbal? În mod sigur din comunicările lor on-line. Așa a fost și este promovată, de vreo zece ani, fără să știm această zonă binecuvântată de Dumnezeu…

Vorbind despre Herăști – Fierăștiul de odinioară – (aflat la circa 30 km de Bucureștiul, după o scurtă abatere de la șoseaua spre Oltenița), gândul îți zboară, necondiționat, spre înțeleapta Doamnă Elina, soția domnitorului Matei Basarab. Aici a copilărit cea mai deșteaptă purtătoare de coroană domnească, patroana literaturii române vechi, cum a numit-o Nicolae Iorga, împreună cu frații săi – Cazan și Orest Năsturel…

A existat o vreme când, în piețele bucureștene, Greaca era sinonimă cu peștele, cu vinul și, o vreme, cu strugurii timpurii. Lacul din coasta Dunării – al doilea ca mărime după Razelm – aproviziona Capitala țării cu crap, plătică și știucă, cu somni și ciortani, cu țipari ori raci. Pe cine să mai mire că, în perioada interbelică, Greaca era un fel de refren culinar și pentru oamenii de rând și pentru cei cu stare, bogăția ihtiologică a locului dându-i o faimă de invidiat…

De ce mergem la Ruse? Este vineri, 17 mai, și AJTR este invitat să participe la Expoziția „Weekend Tourism”, aflată la a XVI-a ediție. Suntem prinși în program, chiar în deschiderea zilei. Avem de vorbit și de prezentat, printr-o proiecție, despre momente din activitatea de-a lungul celor exact 61 de ani de existență, dar și despre colaborarea cu Asociația Euroregiunii Danubius Ruse-Giurgiu, de admirabilul parteneriat transfrontalier pe care l-au dezvoltat și-l dezvoltă, cu tenacitate și inspirație, doamnele Lili Ganceva și Clara Mărculescu…