Rasfoieste: Arhiva 2019
Drum lin, Mihai Creangă!
Cu un verb sclipitor și un farmec personal specific moldovenilor plini de har, MIHAI CREANGĂ și-a legat destinul, preț de aproape 15 ani, de redacția revistei „România pitorească”. Fusese „surghiunit” aici în 1974, de la „România liberă” – n-a fost membru de partid! – și de la această publicație turistică, care i s-a potrivit ca o „mănușă”, avea să fie deposedat de libertate în ianuarie 1989. Dacă mi-aduc bine aminte, chiar în ziua de 26 ianuarie…
La un an cu sănătate!
Crăciun binecuvântat
România pitorească nr. 4 (499) – 2019
O nouă apariție în Colecția Verde: În Bucegi, de Nestor Urechia
Identități și experiențe dunărene: Bălănoaia
Proiectul dedicat promovării turistice a celor 10 sate giurgiuvene ne-a oferit un astfel de periplu de-a dreptul încântător, absolut neașteptat, și nu pot decât să o felicit pe doamna Clara Mărculescu, coordonatoarea Programului, pentru inspirația și știința cu care a ales cele 10 localități: multă diversitate, numeroase obiective turistice care merită cu prisosință să fie scoase, metaforic vorbind, în calea călătorilor, oameni dinamici, de câmpie, iuți la vorbă și la faptă…
Identități și experiențe dunărene: Oinacu
Fie de la Giurgiu – 7 km distanță, fie de la București – circa 60 km, la Oinacu se ajunge pe circulând pe drumuri bune. De la Oinacu la Dunăre situația se schimbă. Dar ce nu fac, mai exact peste câte obstacole nu sunt dispuși să treacă pescarii ori pasionații de plajă, cu nisip foarte bun, ca să ajungă la Dunăre? Fiindcă asta este realitatea: atracția irezistibilă a Oinacului poartă numele bătrânului fluviu, axa Europei, cum i s-a mai spus, sau a „opta mare” a continentului nostru, ca să ne amintim și de formularea savantului Simion Mehedinți, mare cunoscător și iubitor al „temeliei de apă” a României…
Identități și experiențe dunărene: Clejani
România pitorească nr. 3 (498) – 2019
Gânduri la plecare – de Dinu Mititeanu
…Ne-am dus apoi lângă crucea cu clopot precum cel de la Monumentul Memorandiștilor din Cluj, să mai citim încă o dată cine sunt cei care au contribuit la ridicarea ei în 2014 și alte înscrisuri. Ne întrebam oare cu ce ocazii e folosită cordelina care poate pune în mișcare clopotul.
Ne intră un mesaj din Elveția de la dragul prieten cunoscut de mulți montaniarzi ca Flo Bis: „Alpinistul Zsolt Török a murit în Făgărași!” Rămânem înmărmuriți… Sperăm să nu fie adevărat… Îl sunăm pe Florin și ne confirmă uluitoarea tristă veste. Mai primim apoi alte SMS-uri și chiar ne sună unii prieteni! Vestea e incredibilă, dar adevărată. E revoltătoare! E cumplit să moară în plină maturitate și forță Omul care are un palmares alpin atât de bogat și care avea încă multe planuri de ascensiuni în Carpați și în munții lumii… Așa că am considerat că avem voie să punem mâna pe cordelină – pe asta nu pentru a o folosi pe munte sau stâncă, ci pentru a face să răsune clopotul. Pentru a trimite în cele patru zări – spre vârfurile și munții aflați de jur-împrejur – cumplit de trista veste că impetuosul Zsolt Török din Arad a plecat în ultima sa ascensiune, spre cerul albastru…
Cronică Salvamont – 50 de ani de Salvamont în România
Ediție revăzută și adăugită.
Doresc ca această carte să fie poveste frumoasă despre salvarea în munți, așa cum am trăit-o, cu oameni formidabili, și o înșiruire oarecum cronologica de întâmplări care au făcut să se înființeze Salvamontul în România; dar, desigur, și ceva despre ceea ce a fost dinaintea acestui eveniment. Au fost multe situații cu oameni nefericiți, care au pățit-o prin munti, timp în care au fost semeni care, cu mijloace extrem de rudimentare, improvizații bizare chiar, i-au scos din impas pe acești „naufragiați”…