Rasfoieste: Aniversări

M-ar interesa, desigur, câți dintre cei care au auzit de „România pitorească” au în vedere revista cu acest nume și câți se gândesc la cartea pe care o publica, în 1901, Alexandru Vlahuță (născut pe 5 septembrie 1858, la Pleșești – Vaslui). Este în afara oricărei discuții că precumpănitori, în zdrobitoare măsură, sunt cei care își amintesc de volumul premiat de Academia Română în urmă cu exact 120 de ani. Dacă cei care răspund afirmativ cum că au habar de acest titlu au și ținut sub ochi cartea (sau revista), asta este o altă poveste asupra căreia n-are rost să insist…

Pentru români, Mihai Eminescu este ceea ce sunt Goethe pentru germani, Pușkin pentru ruși, Victor Hugo pentru francezi ori Edgar Allan Poe pentru americani. „Nu există pe lume decât poeți mari – scria G. Călinescu, cel mai important exeget eminescian – nicidecum poeți mari naționali și poeți mari universali; și cine e mare la el acasă, e mare pretutindeni, fiindcă pretutindeni sunt aceiași oameni și toți plâng și râd la fel. E poet mare cine cântă adâncimile sufletului, dar prin asta el are un limbaj cosmic”…