Arhive lunare: 2022

M-ar interesa, desigur, câți dintre cei care au auzit de „România pitorească” au în vedere revista cu acest nume și câți se gândesc la cartea pe care o publica, în 1901, Alexandru Vlahuță (născut pe 5 septembrie 1858, la Pleșești – Vaslui). Este în afara oricărei discuții că precumpănitori, în zdrobitoare măsură, sunt cei care își amintesc de volumul premiat de Academia Română în urmă cu exact 120 de ani. Dacă cei care răspund afirmativ cum că au habar de acest titlu au și ținut sub ochi cartea (sau revista), asta este o altă poveste asupra căreia n-are rost să insist…

Citeste mai mult

Discret și blând, cum a fost toată viața, Gheorghe Vătafu, marele nostru maestru în arta culinară, ne-a părăsit zilele trecute, după o perioadă care nu i-a fost, sufletește vorbind, dintre cele mai prielnice. Retras de mai mulți ani la Livadea-Vărbilău (Prahova), unde și-a ridicat o casă după pensionare, decesul soției l-a descumpănit profund, covidul (?) și complicațiile ulterioare pecetluindu-i destinul cu totul aparte…

Citeste mai mult

De foarte mulți ani am fost și eu legat de un brad anume, înalt, drept, provocator de blândă mândrie. Se găsea în stânga casei din lemn, parter, etaj, mansardă și demi-sol, de pe strada V. Alecsandri din Predeal. La o aruncătură de băț de pârtia de schi și o țâră, poate, mai mult de Cioplea. L-am îndrăgit din prima, chit că, uneori, îmi obtura privirea îndreptată spre Bușteni, spre Caraiman, spre Acele Morarului…

Citeste mai mult

Este în afara oricărei discuții că turismul nu s-a împăcat niciodată – de când a început să se înfiripeze ca îndeletnicire – și nici nu poate coexista cu ravagiile vreunui război. Dezastrele pe care le produc cele mai sofisticate arme pe care le realizează această extrem de prosperă industrie a morții te scot din perimetrul umanității, al istoriei. Te bagă în spectrul unei barbarii cum n-a mai existat o alta…

Citeste mai mult

Ioan Slavici (1848-1925) și-a trăit ultimii ani din viață în târgul vrâncean Panciu. Consecvent simpatiilor sale „chezaro-crăiești”, Slavici nu numai că n-a părăsit Bucureștiul ocupat de armatele germane spre sfârșitul anului 1916, ci și-a pus și „scrisul” în slujba precursorilor nazismului. N-a fost singurul intelectual român cu o asemenea atitudine…

Citeste mai mult