Arhive lunare: septembrie 2022

Chiar dacă diferă de la o sursă la alta, statisticile indică peste 15 milioane de vieți pierdute în cel mai sângeros război pe care îl văzuse omenirea până atunci și, primul care angrenase în tăvălugul lui, aproape toate statele și popoarele lumii. Prinsă la intersecția intereselor geopolitice ale marilor puteri, micul Regat al României a ales în 1916 să se alăture Antantei, după cum era cunoscută în epocă alianța dintre Marea Britanie, Franța și Rusia. Finalul războiului este unul cunoscut, imperiul austro-ungar ce subjugase secole de-a rândul popoare și teritorii s-a destrămat iar tinerele națiuni și-au dobândit statalitatea ori s-au unit cu patriile mamă.

Citeste mai mult

Vezuviul, vulcanul încă activ ce dă viață zonei Golfului Neapole, fascinează prin frumusețe și mister. Nu știi ce surprize îți poate oferi; dar un lucru este cert: pe pantele și la poalele sale, locuitorii de aici sunt binecuvântați cu produse agricole de mare calitate…

Citeste mai mult

Situat la confluența râurilor Calore și Sabato, într-o vale înconjurată de masivul Taburno Camposauro, ale cărui vârfuri seamănă cu o doamnă ce doarme – numită „Adormita din Sannio”, Benevento, cunoscut și drept „Citta delle Streghe” (oraşul vrăjitoarelor, aici numite Janare), are o lungă istorie, fiind la origini o aşezare samnită, unde romanii au trecut pe sub furcile caudine în 321 î.H (vechiul Caudium este acum parte a orașului), un jug format din propriile sulițe (cea mai mare dezonoare pentru un soldat roman era pierderea suliței), în defileul numit Caudine Furcae…

Citeste mai mult

M-ar interesa, desigur, câți dintre cei care au auzit de „România pitorească” au în vedere revista cu acest nume și câți se gândesc la cartea pe care o publica, în 1901, Alexandru Vlahuță (născut pe 5 septembrie 1858, la Pleșești – Vaslui). Este în afara oricărei discuții că precumpănitori, în zdrobitoare măsură, sunt cei care își amintesc de volumul premiat de Academia Română în urmă cu exact 120 de ani. Dacă cei care răspund afirmativ cum că au habar de acest titlu au și ținut sub ochi cartea (sau revista), asta este o altă poveste asupra căreia n-are rost să insist…

Citeste mai mult

Discret și blând, cum a fost toată viața, Gheorghe Vătafu, marele nostru maestru în arta culinară, ne-a părăsit zilele trecute, după o perioadă care nu i-a fost, sufletește vorbind, dintre cele mai prielnice. Retras de mai mulți ani la Livadea-Vărbilău (Prahova), unde și-a ridicat o casă după pensionare, decesul soției l-a descumpănit profund, covidul (?) și complicațiile ulterioare pecetluindu-i destinul cu totul aparte…

Citeste mai mult

De foarte mulți ani am fost și eu legat de un brad anume, înalt, drept, provocator de blândă mândrie. Se găsea în stânga casei din lemn, parter, etaj, mansardă și demi-sol, de pe strada V. Alecsandri din Predeal. La o aruncătură de băț de pârtia de schi și o țâră, poate, mai mult de Cioplea. L-am îndrăgit din prima, chit că, uneori, îmi obtura privirea îndreptată spre Bușteni, spre Caraiman, spre Acele Morarului…

Citeste mai mult