Prin Bulgaria, de la nord-vest la est: O ZI CÂT O MINUNATĂ CARTE…

• Mihai OGRINJI
• Foto: Nicolae CRISTEA și Mihai VASILE

Există, uneori, câte o zi care te copleşeşte prin bogăţia şi minunăţiile ei. Aproape că ți se pare nefirească. O astfel de „sărbătoare de neuitat” – ca să-l parafrazez pe Hemingway – s-a întâmplat sâmbătă, 25 iunie. Nu la Paris, ci mult, mult mai aproape de noi. Peste un pod, dincolo de Dunăre. E-adevărat, în calendar, această zi a preluat ştafeta de la Sânziene spre a o preda, imediat, unei… comemorări dureroase (desigur, pentru cine și-a amintit, pentru cine nu uită): împlinirea a 95 de ani de la nefericit de grăbita trecere în lumea umbrelor a marelui istoric și arheolog Vasile Pârvan. Ce teribilă pierdere pentru istoria veche, pentru cultura românească, în general, a profundului și sobrului moldovean, cu o parte din şcoală parcursă la Bârlad, unde de multă vreme i se omagiază memoria în chip admirabil. Desigur, cunoscătorii – care tot scad, în loc să le crească necontenit numărul – pot sesiza nepristan că e vorba de o pură coincidenţă între „drumul lumii antice”, și nu numai, bătut de cei şapte jurnaliști de la AJTR, în partea de nord-est a Bulgariei, și elogiul (în mintea unora dintre noi) adus discret autorului monumentalei cărți „Getica”, retipărită în 1982 de „Meridiane”, editură cu consistente merite și în promovarea turismului românesc, în general. De altfel, în septembrie se vor împlini 140 de ani de la nașterea celui care, ca nimeni altul, a deslușit și iubit romanitatea de la Gurile Dunării.

Dar să facem puţină rigoare în „ordinea de zi” a lui 25 iunie. Graţie Ambasadei Bulgariei la Bucureşti, în special a Secretarului I, șeful biroului Economic și Comercial – Ivaylo Marinov, dar și a prefecturilor Ruse și Razgrad, cei șapte ziariști AJTR, alături de trei bloggeri și doi reprezentanți comerciali la București (Spania și Ungaria), au participat la un info-trip care a cuprins destinații de toată splendoarea: biserica rupestră de la Ivanovo, cetatea Cerven, complexul mânăstiresc Basarabovo, cetatea Abritus, complexul arheologic de la Sveștari (cu faimosul mormânt legat – în regim apocrif, totuși -, de locul de veci al regelui get-dac Dromihete, dar și alți tumuli cu monumente funerare scoase la lumină ori încă nu). Un traseu absolut încântător, pe seama căruia, ținând cont că ne-am deplasat de al vest (Ruse) la est, nu departe de Dunăre, putem invoca negreşit dictonul bine cunoscut: apa trece, pietrele rămân… Altfel spus, avem de-a face cu o admirabilă „scriere” în piatră a vieții, a istoriei de demult și mai dincoace, a specificului populațiilor care prin milenii și veacuri au reușit să ne lase impresionante monumente și frumuseți ale existenței lor. Una peste alta, a fost și rămâne o întâlnire cu uimitoare mărturii ale muncii și suferinței, dar și ale bucuriei și iscusinței geniului uman, prezent în toate timpurile pline, mai degrabă, de tumult, decât de liniște.

Este cu neputință de săvârșit un lucru serios, povestind dintr-o suflare, cum se spune, această minunată călătorie. Iată, tocmai îmi vine în gând fostul meu coleg de la revista România pitorească, Valentin Hossu-Longin, fie-i țărâna ușoară. După o călătorie de șapte zile la vecinii de la sud de Dunăre, la invitația Ambasadei Bulgariei de la București, Vali a produs, dintr-un foc, o ditamai carte: „Prin Țara Trandafirilor”. Uneori, îl mai tachinam: „Măi, Vali, tu ai scris cartea fie înainte de a vizita Bulgaria, fie străbătând-o și-n alte rânduri, fără să ne spui!” După întâmplările din sâmbăta ce tocmai a rămas în urmă, acum nu l-aș mai cârcotăși pe Vali, ci i-aș spune cu bucurie că nu șapte zile, ci și numai una singură, precum a fost 25 iunie, îți poate livra substanţă pentru o întreagă carte. Cert este că, pe atunci, a existat o strânsă relație între redacția noastră și bulgari. De altminteri, la începutul lui februarie 1990, ajungeam la Varna, la invitația forurilor turistice bulgare, la un târg ce prefața sezonul estival ce se pregătea să vină. Acolo am cunoscut-o pe Violeta Laloșeva, admirabilă jurnalistă la Radio Sofia – emisiunea Orizont – dar și o excelentă traducătoare (a transpus în bulgară și o culegere de povestiri semnate de M. Sadoveanu) și sinceră preţuitoare a literaturii române. Interesant interviu! L-am publicat în Almanahul turistic și l-am recitit. Spunea Violeta, care, venind într-o fugă la București, a transmis pentru radio, în direct, 48 de ore de la întâmplările din decembrie 1989: „Nici atunci, nici după aceea, nu mi-a plăcut așa-zisul Front (al Salvării Naționale, condus de Ion Iliescu – n.n.). Nu vă pot spune de ce anume. Ceva însă mi-a dat o senzaţie stranie. Oricum, vom trăi și vom vedea”. Nu știu ce mai face Violeta. Trag nădejde să-i fie numai bine…

Nu puteam să nu ne amintim, în sâmbăta care tocmai a trecut, de Lili Gancheva. O femeie numai și numai suflet. Și nemărginită bunăvoinţă. Membră a AJTR de ani buni, în mai multe rânduri și premiată pentru proiectele ei transfrontaliere, Lili ne-a condus în anii din urmă prin mai multe părți ale regiunii Ruse, între care și Ivanovo. Ca să nu mai spun de cetatea Cerven, soțul ei, regretatul Rumyan Ganchev, un eminent cercetător și director de muzeu, fiindu-ne un admirabil ghid. În amintirea lui adaug la acest text și imaginea de la poarta cetății (anul 2015), autorul fotografiei fiind chiar Rumyan… După decenii și decenii de bătut drumuri în lung și-n lat, pot spune cu certitudine că o călătorie pe care nu o repeți nu va fi niciodată întreagă.

• 

• 

Dar nu numai atât. Înainte de Ivanovo, Cerven ori Basarabovo Sfântului Dimitrie Basarabov (unul dintre ocrotitorii Bucureștiului, alături de Sf. Împărați Constantin și Elena), grupuri de membri AJTR, în alcătuiri diferite, au ajuns și la Vidin și Valea Timocului din Bulgaria, la Smârdan, la Plevna, Veliko Târnovo ori Balcic. Și nu doar pe acolo. Nicicum însă la Sveștari, Abritus ori la Demir Baba Teke, aflat într-o zonă – locuită de populație musulmană – ce emană o energie tămăduitoare cu totul specială.

O mică fâșie – ruptă din textila ce-ți acoperă partea de trup afectată – și agățată de creanga unui arbore e o investiție plină de speranță întru însănătoșire… Imaginea sper să fie elocventă. Și dacă despre faimosul monument funerar de la Sveștari am mai auzit și am mai citit, despre cetatea de la Abritus habar n-are nici internet-ul, care, zice-se, le știe pe toate… Până data viitoare, când voi reveni cu un nou episod mult mai aplicat (pe destinații) decât acum, două cuvinte în plus despre excepţionalul monument de la Sveștari, și nu doar ca unicitate, ci și ca remarcabilă punere în valoare a unui „produs turistic”. „Cariatidele” din mormânt mi-au amintit de grațioasele „figurine de Tanagra”, pe care le-am admirat la Muzeul de istorie națională și arheologie din Constanța. Galeria lor înfăţişează nu doar cele mai felurite stări umane – de la bucurie la tristețe, să zicem – ci și chipul unor zeități ale antichității: Afrodita, Demetra, Cybele, Athena etc. Totodată, în rândul acestor statuete regăsim și diverse personaje specifice epocii, în special actori tragi-comici, dar și măști. Nici nu-i de mirare. Cultura elină, cea romană, urmată de cea bizantină au fost atotprezente și în stânga și în dreapta Dunării, ca să nu mai vorbim de țărmul Pontului Euxin. Poate că niște conexiuni, „la pachet”, sub aspect și turistic, între muzeele din această parte a Bulgariei – și la Silistra există un muzeu plin de teribile artefacte ale antichității greco-romane – cu cele de la Călărași, Mangalia, Constanța, Adamclisi ori Tulcea, și nu numai – ar putea provoca o folositoare resetare turistică pe un plan mult mai larg.

• 

• 

În sfârșit, aș vrea să nu omit o (re)descoperire cu totul aparte: oamenii cu care am trăit acea zi de sâmbătă cât o carte (de istorie, și nu numai). Adică, amfitrionii, ca să zic așa: tineri, eleganți, puși să facă, cu adevărat, un turism performant. Mă gândesc la Ivaylo Marinov și dr. Deyan Dimitrov, guvernatorul (prefectul) Razgradului, la Emil, reprezentant al Ambasadei, foarte bun vorbitor de limba română, cel care ne-a luat, ne-a plimbat și ne-a adus sănătoși la București, dar și la subprefectul de Ruse, la Tanya Todorova, directorul Muzeului Abritus. Și lista, desigur, e mult mai mare.

• 

• 

Așadar, dragi călători români, în drumul vostru spre Grecia, Turcia și nisipurile de aur, sacrificați-vă o zi de plajă și vizitați aceste superbe comori ale istoriei, culturii și credinței din Bulgaria. Cunoscându-le, vă vor aparține, în parte, toată viața. Agonisiți cultură, fiindcă ea nu se demonetizează niciodată…