Stoc epuizat
Problemele legate de premierele de alpinism nu pot avea o încheiere, dimpotrivă, sper ca această carte să revigoreze activitățile federației de specialitate, ale CAR-ului şi ale altor asociații și alpiniști, deoarece fără trasee alpinismul românesc dispare de tot. Se poate observa că „Nomenclatorul” corespunde anului 2000, dar și la acel an au existat destule lipsuri, neexactități sau confuzii, multe dintre ele legate de traseele de escaladă. Este datoria statutară a tinerei generații de alpiniști şi specialiști de a aduce la zi acest nomenclator, ghidul de bune practici, schițele de zonă aflate la biblioteca de la Căminul Alpin şi starea fizică şi morală a acestor trasee. De multe ori ne-am pus o întrebare legitimă: pentru cine facem trasee noi sau recondiționam traseele vechi?
Numărul de secții și de alpiniști legitimați la FRAE şi la CAR este în cădere liberă, celelalte asociații de alpinism sunt și ele foarte puțin interesate de acest subiect, iar alpiniștii străini ocolesc pereții munților noștri, din cauză stării precare a traseelor de alpinism. Este un cerc vicios la care tânăra generație de performeri trebuie să găsească o cale de ieșire. Alpiniști de foarte mare valoare are şi FRTA: lonescu Justin, Marius Gane, Vlad Teofil, Oliver Batâr, Daniel Burcea dar şi CAR: Felicia Enache, Alex Găvan, Cristina Pogăcean, Cosmin Andron, Mihnea Prundeanu, aceștia fiind numai câțiva dintre cei care au urcat pe podiumul Galei „Trilogia Alpilor” din 2015 şi 2017. Dar mai există şi mulți alpiniști, ghizi alpini şi salvamontiști cu mare competență şi experiență care fac parte din asociații sau cluburi locale, care se pot mobiliza în scopul punerii în valoare a Patrimoniului național de alpinism şi de escaladă.
În primul rând, din respect pentru munca şi sacrificiile generațiilor precedente, care ne-au dăruit aceste premiere, valori care în prezent se degradează continuu şi rapid, tinzând spre așa-numitele trasee de „TRAD”, adică 100% naturale. În egală măsură trebuie să privim spre viitorul alpinismul românesc, spre bazele sportive în care se vor instrui şi perfecționa viitoarele generații de alpiniști şi cățărători. Festivalurile şi galele omagiale sunt foarte frumoase şi emoționante şi aduc o (prea) bună imagine alpinismului românesc, dar realitatea de pe munte este mult mai tristă, cel puţin 59% dintre traseele de alpinism sunt în stare de ruină. Motiv pentru care ar trebui să aibă în faţă o bulină neagră, aşa cum a propus Wild Ferenc în ghidul Cheilor Bicazului.
