Desigur, l-am parafrazat pe preaplinul de har poet, bârlădeanul Cezar Ivănescu, cu minunatele lui versuri „M-a prins dorul de Moldova/ sfînta ceea-n violet,/ i-aţi sfinţit trupul şi vorba/ morţilor, oloi secret!…”
Delicata tânjire s-a pretrecut deunăzi călătorind prin uimitorul album „Thailanda – Taină, Tihnă & Taifas”, o „poveste” inspirat rostuită și trăită de „hămesita de călătorii” în Regatul Siamului, bucureșteanca Anca Ciuciulin. Fără îndoială, Anca este una dintre cele mai rafinate scriitoare de turism – dacă se poate spune așa -, subtila ei scriitură plimbându-mi gândul către Elizabeth Gilbert, autoarea încântătorului best-seller „Mănâncă, roagă-te, iubește”.
„Thailanda – Taină, Tihnă & Taifas” te îndeamnă la felurite fandări și nu mi-a trebuit mult să intru abrupt în reverie, mai exact într-un vis trăit aievea, în Regatul Thailandei, cu câțiva ani în urmă. Fiindcă suntem în luna lui Florar, iată ce s-a întâmplat atunci. Unora poate li se va părea un fapt banal. Sunt „unii” și așa…
La jumătate de oră după părăsirea Bangkok-ului, autocarul s-a oprit și am fost invitați, într-un chip oarecum misterios, să coborâm. Nu era prevăzut acel popas. Dar nici nu ne-am mirat prea mult fiindcă și-n zilele anterioare se mai făcuseră asemenea halte neprogramate. De data asta am intrat într-o amenajare în care am avut senzația că am pătruns într-o grădină paradisiacă, plină de orhidee și… fluturi. În fond, și ei tot un fel de flori zburătoare sunt. Sigur, mai peste tot în lume poate fi întâlnită această splendidă plantă erbaee, care numără circa 20.000 de varietăți. Se găsesc, mai cu seamă, la tropice, dar și în țări precum România.
Când spui, însă, „tărâmul orhideelor” te gândești imediat la Thailanda. Alături de existența lor spontană, culturile cu orhidee – există ferme anume, ca și piețe unde se vând cantități uriașe cu aceste flori – fac parte din frumusețile și, desigur, afacerile deosebit de bănoase ale acestui captivant stat asiatic.
Circa 1.300 de varietăți, între care splendide flori albe și verzi, mov și grena, galbene ori chiar pestrițe. Nu există sărbătoare, nu există eveniment, mare sau mic, nu există cameră de hotel din care să lipsească simbolul Thailandei, cum este considerată orhideea. Între suvenirurile pe care le oferă vizitatorilor standurile thailandeze de la toate târgurile internaționale de turism din lume – între care, vestitele ITB Berlin, WTM Londra ori FITUR Madrid – orhideele se află pe primul loc. Este inutil poate să adăugăm imediat faptul că Autoritatea Națională de Turism a Thailandei derulează, de mulți ani, o excepțională promovare a comorilor sale, inclusiv în România și în țările vecine nouă.
Popasul între orhidee și flururi a durat circa jumătate de oră, ținta noastră în aceea zi fiind o altă destinație. Desigur, am admirat orhideele, care alcătuiau o priveliște fabuloasă, le-am fotografiat în fel și chip. Fluturii erau, alături, într-o aparentă captivitate. Uneori, nu-i puteai deosebi de flori. Noroc că sunt sperioși de felul lor, altfel, din neatenție, ar putea fi călcați în picioare…
Mă gândeam și acolo, în „orhideerie”, dacă se poate spune așa, unde totul a părut un fel de vis(are), mă gândesc și acum, după ceva vreme, cum de ei, thailandezii, candizi, luminoși, plini de o bunăvoință nativă și suflet cât cuprinde, nu știu ce să mai facă să amenajeze la tot pasul „pricini” pentru a te încânta, pentru a te lega sufletește de orașul, de meleagul, de țara, de mâncarea, de floarea lor. Iar noi… Dar să nu ne stricăm visul! Sigur, n-avem nici orhideele și nici fluturii Thailandei. Avem, în schimb, suficiente ispite pentru a produce „abateri” de la program și de la traseu, prin care omul inventiv, dedicat, cinstit, ar putea oferi un plăcut și profitabil motiv pentru popas.
Subtilă și încărcată de o artă specială se mai arată, când este deștept făcută, lucrarea aceasta căreia i se zice industria ospeției. Vezi o țară doar o dată, atâta cât poți vedea într-un curmei de timp, și-apoi o tot pomenești în gând, de ajungi să vorbești și singur. Ba, se întâmplă să ți-o treci și pe răboj ca pe un eveniment mare, căruia îi închini și aniversări. Chiar așa! Acum însă nu vreau să știu câtă vreme s-a adunat de când am fost în Thailanda uimitoarelor orhidee. Fiindcă mai tare decât timpul este teribila senzație că totul s-a întâmplat, parcă, taman cu o lună-două în urmă. Poate și de aceea dacă aș fi trezit din somn propunându-mi-se să plec în Thailanda n-aș întârzia nici o clipă. Da, asta face în chip excepțional, cu mare delicatețe și suflet, Amazing Thailanda!
Mihai OGRINJI
