Articol în cadrul Proiectului ROBG – 502
Cine ajunge la Bălănoaia nu se oprește doar în acest sat aparținător comunei Frătești. Și nici nu pleacă pușcă mai departe fără a poposi prin rezervația parc – o frumoasă bucată de pădure, cu mulți stejari impresionanți -, pe mal cu apă, stuf și o barcă cu roată (la Hanul Cosminului), la câte o biserică ce-ți aține calea, la bariera căii ferate – pe aici trece trenul spre Giurgiu (mă rog, atât cât trece, mai ales câte un marfar). Și poate mai cu seamă la Muzeul rural din Frătești, satul de reședință al comunei.
Proiectul dedicat promovării turistice a celor 10 sate giurgiuvene ne-a oferit un astfel de periplu de-a dreptul încântător, absolut neașteptat, și nu pot decât să o felicit pe doamna Clara Mărculescu, coordonatoarea Programului, pentru inspirația și știința cu care a ales cele 10 localități: multă diversitate, numeroase obiective turistice care merită cu prisosință să fie scoase, metaforic vorbind, în calea călătorilor, oameni dinamici, de câmpie, iuți la vorbă și la faptă.
Nu tot ce-am întâlnit ne-a mers la suflet… Pe alocuri, indiferența se arată a fi o buruiană tenace, îndărătnică și păguboasă. Spun asta gândindu-mă, în primul rând, la profesorul octogenar Dumitru Burlacu, întemeietorul, părintele Muzeului de la Frătești. Avatarurile prin care a trecut și trece în continuare domnia-sa în efortul sisific de a ține în picioare, cum se spune, colecțiile pe care le-a adunat de-a lungul a mai multor zeci de ani, ca și construcția care le adăpostește, te mâhnesc și te revoltă. Cum să nu ajuți un astfel de om cu atâta bună credință și, nu de puține ori, încercat de veritabile sacrificii? De unde atâta indiferență, poate chiar răutate, și la autoritățile locale, și la cele județe ori naționale? Păcat, mare păcat ca la o atât de impresionantă bună credință să se răspundă cu indiferență și, poate, chiar și cu aroganță.
Vom detalia, cât de curând, întâlnirea cu Bălănoaia, în general, și micile ei comori identitare. Până atunci vă oferim un set de fotografii care vorbesc de la sine. Doar e prea bine cunoscută zicerea: O fotografie face cât o mie de cuvinte… Așa să fie!
