Stoc epuizat
Muntele a fost mereu o sursă de inspirație pentru artiști…
Mulți pictori, fotografi, scriitori au simțit la un moment dat chemarea muntelui, au căutat mereu să fie în mijlocul acestor peisaje extraordinare, să le poată admira și povesti prin operele lor. Dinu Mititeanu – acum montaniard veteran, pentru care muntele a fost și este un mod de viață – a simțit această chemare încă din fragedă copilărie așa cum se destăinuie în prima lui carte intitulată chiar «Chemarea muntelui», publicată în 2016. Această lucrare nu ar fi fost completă dacă maestrul nu și-ar fi îndeplinit și menirea de dascăl, misiune atinsă prin publicarea celui de-al doilea volum.
În „Hoinari prin munți”, pașii ne sunt îndrumați, prin sfaturi utile, pe lungul drum pe care un novice trebuie să-l parcurgă pentru a se converti la o nouă religie, Alpinismul. Această analogie este o continuare a ideii lansate în prima carte, prin care Muntele este privit ca o catedrală în care intri cu smerenie, cum spunea și Anatoli Bukreev: „Munții nu sunt stadioane unde să-mi satisfac ambiţia de a câştiga, ei sunt catedralele unde practic religia mea”… De data aceasta, schimbarea constă în abordarea muntelui din punct de vedere etic. A deveni alpinist implică o luptă cu sine și o dedicare totală și necondiționată acestei credințe, fără de care nu am fi capabili de multe sacrificii.
Nu mai puțin demnă de luat în seamă este prudența la care autorul îndeamnă elevii la „Școala muntelui” și pe parcursul textelor, împărtășind experiențele sale din șase decenii de munte. În comparație cu începuturile, alpinismul nu mai este rezervat doar unor mici elite sociale, din ce în ce mai mulți adepți convertindu-se la această nouă «religie».
Dinu Mititeanu, la fel ca mari alpiniști-scriitori, cum ar fi Lionel Terray, Gaston Rebuffat, Guido Rey, Reinhold Messner, Bucura Dumbravă, Ionel Coman, ne propune, pe lângă contemplările sale artistice și filosofice, o lucrare în care să descoperim bucuria cu care să ne împărtășim din tainele Muntelui, căci, nu-i așa, „Una dintre cele mai mari bucurii este de a oferi bucurie”. Recunoașterea acestor alpiniști, ca făcând parte din elite, nu constă numai în performanțele lor fizice de care au dat dovadă, ci mai ales că au reușit să surprindă o nouă dimensiune a raportului dintre om și Munte, printr-o latură artistică, transpusă prin texte și repere autobiografice.
Sunt fericit că am avut șansa să răsfoiesc cartea înainte de a fi trimisă la tipar, iar poveștile lui Dinu le cunosc pentru că le-am trăit și ascultat pe viu, în ieșirile noastre comune din ultimii ani, alături de soția și partenera lui de coardă, Marlene. Iubitori sau simpli începători în descoperirea tainelor Muntelui, toți am simțit mai devreme sau mai târziu dorința de a hoinări prin munți, incitați mai cu seamă de locurile dragi unde am copilărit, unde am învățat să mergem și să zâmbim, alături de bunicii și părinții noștri.
Și închei cu un citat al lui Dinu Mititeanu: «MUNTELE se poate învăța ca și muzica sau pictura; rezultatul depinde și de calitățile profesorului și de receptivitatea elevului».
Florin BÎSCU
