Sumar
Pag. 2
Eminescu în arhive și biblioteci particulare – de M. BROD; Foto Mihai VASILE-SÂNGEALB
Un „Cap“, din ipsos, al lui Eminescu, posibilă operă a lui Constantin Brâncuși, dar și cu trei replici în bronz; un alt „Cap“ lucrat de sculptorul Marcel Guguianu; un exemplar din ediția de „Poesii“, îngrijită, în 1883, de Titu Maiorescu, colecții ale revistei Familia, în care a debutat, cum se știe, poetul nostru național, portrete, grafică, alte ediții ale operei Luceafărului nostru, au fost expuse la Muzeul Literaturii Române din București…
Pag. 3
Câte ceva despre
Parastasul unei aniversări – de Mihai OGRINJI
Iată că vorbesc despre cărți și reviste ca despre niște ființe cu destin. Păi nu anticii spuneau că și cărțile (aș mai adăuga în paranteză că și tipăriturile, mai ales revistele) au soarta lor? Au, fără îndoială, și de aceea m-am gândit ca la această aniversare rotundă să încep cu vocabula „moarte“. Fiindcă astăzi, mai cu seamă, moartea unei reviste este la fel de firească, mai cu seamă că sunt puțini oameni care să facă din aceasta o dramă…
Pag. 4-5
Cu trenul
De la Oravița la Anina – de Nicu JIANU
Prima locomotivă cu aburi din lume a fost construită în anul 1825 de către George Stephenson, în același an fiind inaugurată, în Anglia, linia Stockton-Darligton, cea dintâi cale ferată din lume care folosea tracțiunea cu aburi. Cinci ani mai târziu, era pusă în funcțiune, între Liverpool și Manchester, prima cale ferată destinată transportului de călători… Descoperirea unor noi zăcăminte de cărbune în această zonă, dar și de cupru şi argint, precum și intensificarea exploatării pădurilor seculare din munții Aninei și Semenicului, au determinat societatea căilor ferate de stat austriece să înceapă în primăvara anului 1861 construcția unei căi ferate normale între Oravița și Anina…
Pag. 6-8
Rapsodie de toamnă
Ospeția vrânceană: Natură și cultură, suflet și căldură… – de Mihai OGRINJI
În drum spre orașul vrâncean Panciu, unde aveam să ajung la Complexul cultural-turistic Panciu al domnului Fănică Panciu, mi-am amintit, pe neașteptate, de comuna vasluiană Dănești. S-a întâmplat la rondul de la Tișiţa, unde, dintr-odată, s-a răsucit nu numai mașina – la stânga, spre orașul în care, prin 1925, își afla sfârșitul Ioan Slavici -, ci și gândul, mereu imprevizibil, care mă zbura în partea opusă, spre casa lui moș Costache Burada. Acolo, unde am ajuns în urmă cu vreo trei decenii, hălăduind pe niște coclauri teribile de la Codăești la Șurăneștii lui Emil Racoviță și după aceea, mai departe, la casa lui moș Costache și a soției sale Eugenia, am dat peste o ispravă cu care nu se pot mândri mulți dintre cei care facem umbră pământului. Acești vajnici învățătorii își transformaseră propria casă într-o captivantă expoziție – cărți rare, obiecte de arheologie descoperite în vatra Dăneștiului, piese de etnografi e etc. – muzeu menit „să rămâie drept zestre, din parte-ne, satului nostru Dănești pentru încredințare că, chiar din genunile zorilor OMULUI, glia pe care noi ținem picioarele fu prefirată prin palme și degete…” Din păcate, n-am mai ajuns de atunci la Dănești și nici nu mai știu cum arată casa-muzeu, cu mărul – cuprins de camerele mereu adăugate – ieșind prin acoperiș. Cât despre moș Costache Burada, el este de mai multă vreme așezat la locul de hodină, poate alături și cu o ulcică plină cu merinde, precum cea sarmatică, de secol III d.Hr., descoperită, pe când era mai tânăr, într-un mormânt din buza unui deal de la marginea Dăneștiului…
Pag. 9
Gheorghe Gogescu
Tapiserie
Pag. 10-11
Clujul peisaj cultural
Începuturile activității muzeale clujene datează din 1859, când, în sala „Reduta”, aflată în clădirea care este astăzi sediul Muzeului Etnografi c al Transilvaniei, a fost constituită Societatea Muzeală Ardeleană. Muzeul Ardelean, ale cărui baze au fost puse prin activitatea acestei societăți, a avut o existență îndelungată, însă destul de sinuoasă, încetându-și activitatea în anul 1919, când colecţiile sale au intrat în administrarea statului român…
Pag. 12
Târgul de Turism al României (toamna 2011)
O nouă ediție de succes În afară de România, au fost prezenți expozanți din Argentina, Austria, Brazilia, Bulgaria, Chile, Croația, Cuba, Egipt, Emiratele Arabe Unite, India, Japonia, Mexic, Peru, Republica Moldova, Turcia, Ungaria, Uruguay și Venezuela…
Pag. 13
Români prin Europa
Grădina Sf. Ioan – de profesor Nicolae-Rusalin SICOE
Este firesc în ultimii ani să ne petrecem vacanțele prin Europa, este la fel de firesc să întâlnim peste tot români stabiliți temporar ori chiar definitiv. Pe unii i-a împins nevoia, unii s-au luat după alții, cunoscuți și prieteni, alții au plecat doar din spirit de aventură. Cert este faptul că, mai ales în „surorile” din ginta latină, Spania și Italia, s-au format comunități puternice, adevărate oaze românești…
Pag. 14-15
Montana
Traversarea Meridionalilor – de Mihail şi Andreea CERNAT
Parcurgerea Crestelor Carpaților Meridionali, de la Sinaia până la Băile Herculane, constituie o dorinţă tainică a fiecărui om care iubește Muntele. Anduranţa unei astfel de expediţii, condiţiile meteorologice, dificultăţile de orientare, animalele sălbatice, precum și faptul că în fiecare zi trebuie luat în spate rucsacul greu și mers zi-lumină pe culmi și creste determină cu siguranță o provocare. Gândul de a efectua Traversarea Meridionalilor îl aveam de ceva vreme. Însă de fiecare dată au apărut alte provocări, expediţii pe munţi înalţi din străinătate. Când reveneam în ţară îmi propuneam să parcurg Traversarea… Până când a venit momentul!…
Pag. 15
Secția Universitară Cluj a CAR a împlinit 7 ani! – de Dinu MITITEANU
În seara de 25 ianuarie, noi, membrii Secţiei Universitare Cluj a Clubului Alpin Român, vom serba a 7-a aniversare a înființării secției noastre, secție care a crescut numeric şi calitativ de la an la an. Suntem acum peste 150 la număr, iar unii colegi au deja experiența din Alpi, Pamir, Alaska, Himalaya…
Pag. 16-17
Elemente antropice cu valențe istorice și etnografice în peisajul Munților Trascău – de Dan ANGHEL
Se spune despre Munții Trascău că sunt cel mai locuit masiv muntos din România, prin faptul că, oriunde ai merge, pe cele mai înalte vârfuri sau în umbra văilor adânci, întâlnești fie un sălaș, o stână, fie chiar gospodăriile răzlețite ale unui cătun. Pe coame de deal te întâmpină troițe din lemn sau piatră cu inscripții șterse și colțuri tocite, a căror însemnătate s-a pierdut de mult din tradiția locului și poate doar în arhivele bisericuțelor mai poți găsi notițe ale unor preoți din trecut ce amintesc date ca: „În anul… la data… s-a sfințit troița ridicată de… pentru pomenire…”.
Pag. 17
Lecturi
Agenția de turism
Fără a se constitui ca un manual de tehnică turistică, lucrarea oferă date generale, conceptuale şi practice privind înființarea, organizarea, managementul, funcționarea agențiilor de turism precum şi activitățile şi operațiile principale ale acesteia, actorii de bază şi experienţa naţională şi internaţională…
Pag. 18-19
Prin munţii altora
Prin trecători din Alpi – Text și foto: Dinu și Marlene MITITEANU
Admirasem în albume şi în filme șosele amețitoare din Alpi, unele construite la început de secol XIX. Cine n-a auzit sau citit de trecătorile Grand Saint Bernard, de Saint Gotttard, de Bernina, de Simplon, de Furka? La prima vizită, în 2005, în Țara Cantoanelor, am trecut prin două dintre cele de mai sus şi prin încă vreo 5-6. Prin „pass”-uri, nu prin tunele! Pe şosele clasice, nu pe cele cu autostradă. Să ne putem opri în parcări, să admirăm peisajul montan, să „furăm” imagini pe cardurile foto, să recunoaștem vârfuri pe care mai apoi să le urcăm cândva… La următoarele vizite în Alpi, când am urcat şi vârfuri înzăpezite, eram „obligați” să mai parcurgem câteva şosele de altitudine, aşa că am mai trecut prin vreo 15-20 de pas-uri. Şi calculăm de fiecare dată să avem şi ca şosele alpine „ceva nou”, chiar dacă asta presupunea kilometri în plus…
Pag. 19
In memoriam
Vasile Ciobăniţa – de Mihail CERNAT
1 ianuarie 2012. În timp ce eram pe munte în Bucegi, o veste mă cutremură: Vasile Ciobănița a încetat din viață… Gândurile îmi zboară printre amintiri, serile de proiecții din Amzei, turele și excursiile pe munte, întâlnirile de la Radioclubul București. Întotdeauna se puteau aborda tot felul de subiecte: istorie, trasee, cultură, religie, electronică. Mereu jovial, cu zâmbetul pe buze și vorba dulce. Căuta să împace pe toată lumea, indiferent de postura oamenilor…
Pag. 20-21
Viața de turist
Prin Turcia, de la agonie la extaz! – de Mihai VASILE
Gabi se simțea din ce în ce mai rău. Am încercat să-i dau de mâncare dar nu a putut să înghită nimic. Un turc l-a văzut și a insistat să mergem la medic. Ce doctor găsim noi în această mică localitate, acum când deja se lăsase seara?, mă întrebam eu, total nelămurit. La insistențele turcului, pe care mai târziu am aflat că-l chema Mustafa Polat, ne-am îndreptat spre ceea ce eu credeam că este un cabinet medical. Nu mică mi-a fost mirarea când am ajuns într-o stație de salvare complet utilată. Câteva ambulanțe așteptau în parcare să plece spre locurile unde se anunțau urgențe…
Pag. 22-23
Ploaie de astre
Sarmizegetusa Regia – de conf. univ. dr. Maria-Camelia MANEA şi conf. univ. dr. Constantin MANEA
Sus, în ceruri, e ploaie. Ploaie de astre, Draconidele, un curent de meteoriți care putea fi văzut și din România! Seara de 8 spre 9 octombrie 2011 e cu totul specială, mi-am zis. Cad astre! Iar fenomenul se întâmplă destul de rar, la zeci de ani distanță în timp. Știu că nu voi mai avea parte de un moment atât de înălțător prea curând și caut să mă bucur de tot ce-mi aduce mai bun această zi specială, marcată de intersecția interesantă a astrelor. A fost o decizie de moment – vreme neprielnică pentru munte; nor, ploaie – ne hotărâm fără ezitare să vizităm zona Hațegului!…
Pag. 23
Lecturi
Derută între adevăr și închipuire
Curios peste fire, inventiv și iscoditor, neastâmpărat și încolțit mereu de ispitele aventurii, Ion Preda – nume bine cunoscut în lumea iubitorilor de munte, ca și în cea amatoare de “peripluri lacustre” – nu putea să nu bage în derută și poliția!…
Pag. 24
Vitralii
Scrinul Andei
În ziua de 18 ianuarie 2012, s-au împlinit zece ani de când scriitoarea și ziarista Anda Paula Raicu a plecat în lunga călătorie către Ceruri. A trăit nedrept de puțin, o boală nemiloasă răpind-o dintre noi la vârsta de 61 de ani. Incompetența și nesimțirea „bravilor“ medici români – desigur, numai o parte dintre ei – i-au grăbit sfârșitul într-un chip barbar. Scrisul i-a fost cea mai mare bucurie. Prozatoare cu un acut simț al observației, al detaliului, dar și cu admirabile însușiri de arhitect în construcțiile epice, Anda a publicat romane (Norda, Fiul luminii, Valsul Dimineții), nuvele (Catalan), proză scurtă (Deschiderea Spaniolă), sute și sute de pagini de literatură de turism. Ne-a lăsat, în manuscris, și poezii de un rafinament aparte. Făcând parte din “grupul subversiv” Băcanu, Creangă, Uncu și ceilalți anticomuniști, în aprilie 1989 a fost expulzată din redacția României pitorești. A fost membră a Uniunii Scriitorilor din România, prim-vicepreședinte al Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism (un premiu al AJTR îi poartă numele) și membră a FIJET, a lucrat la România pitorească din 1972 până în ianuarie 2002, cu o pauză de aproape un an. A iubit această revistă – inclusiv Almanahul turistic și revistele Vacanțe în România – ca nimeni altcineva. A condus România pitorească din decembrie 1989 până în ianuarie 2002. De acolo, de Sus, sufletul ei puternic și generos ne veghează cu o nemărginită bunătate. Când vedeți un fulg de nea sau o rândunică, un mal de apă sau garofița Pietrei Craiului, un apus de soare sau o ie, atâtea și atâtea crâmpeie care încarcă viața cu ceea ce-i frumos, amintiți-vă și de Anda…
Centenar Ion Creangă
Nu ședea că-ți șede norocul – de Anda RAICU
Ion Creangă se stingea din viață în amurgul zilei de 31 decembrie 1889. Trăise doar 52 de ani, dar clădise o operă pentru veșnicie. Destinul a orânduit astfel, încât să pornească spre eternitate în același an cu genialul său prieten Mihai Eminescu. La centenarul morții lor, cei doi uriași ai literaturii și limbii române se reîntâlnesc în Pantheonul nemuririi, căruia neamul nostru îi ține nestinsă făclia dragostei sale… (Text din anul 1989)…
Pag. 25
La masa cu III picioare…
Cu paharul şi cu butea… – de Matei BROD
Sfârșit și început de an. Datini, amintiri… La culesul viilor – care începea după Ziua Crucii (14 septembrie), când se sărbătorește și Hristovul viilor – se tăiau numeroase corzi câte doi-trei struguri, care apoi se atârnau, în cuie, la grinda casei. Ca și gutuile. Se culegeau separat, de asemenea, struguri frumoși, care apoi se înșirau, pe ziare, pe podul casei. Poama, cum li se mai zice strugurilor în Moldova, se mânca în post. Bobițe, bine stafidite de deja, se păstrau anume și pentru ziua de Sf. Vasile…
Mămăliga – de Matei BROD
Nu ne vom opri de data asta asupra vreo unuia dintre preparatele românește care îți stârnește apă în gură imediat ce-i pronunți numele. Și, slavă Domnului, bucătăria noastră tradițională are suficiente mâncăruri cu care să facă față în orice împrejurare simandicoasă. Și cum ne aflăm în gârba sărbătorilor de Crăciun și Sf. Vasile este destul să înșiruim ceva cârnați, tobă, piftie, caltaboși, murături, sarmale, turte cu julfă, cozonaci și așa mai departe, ca să fim siguri că n-are cum să ne încolțească teama rușinii, indiferent de rangul musafirilor pe care i-am avea la masă. Suntem în miezul unui… meniu aprins și gândul mă duce nu la vreo astfel de delicatețe, ci la ceva mult mai simplu, ieftin și de neînlocuit în unele farfurii. Este vorba de umila, înțelegătoarea, hrănitoarea mămăligă…
Pag. 26-27
În fiecare an, în preajma zilei de naștere a lui Eminescu
Gala Premiilor AJTR; Secțiunea Ziariști și scriitori de turism; Secțiunea Profesioniști ai turismului
Orașul vâlcean Horezu a găzduit, pentru a treia oară consecutiv, Gala Premiilor AJTR. Ediția pentru anul 2011 s-a desfășurat nu pe 15 ianuarie – devenită de 2 ani Zi a culturii naționale – ci în preziua nașterii marelui nostru poet Mihai Eminescu. A fost într-o zi de sâmbătă, blândă și cu cerul foarte sus, neobișnuit de însorită. Ca o bună speranță… Mulți ne întreabă de ce Horezu și iar Horezu. Cât se poate de simplu. Horezu este o adevărată perlă a turismului vâlcean. Dacă ar fi să amintim doar mânăstirea Hurezi, spiritul bâncovenesc în general, ca și fermecătoarele „bijuterii“ crescute pe roțile olarilor de aici și cred că ar fi destule argumente ca an de an să venim spre această „stea polară“ a Olteniei de sub munte. Mai mult. Întregul județ dispune de un remarcabil potențial turistic. Se spune despre Vâlcea că, în afară de țărm de mare, dispune de tot ce are România pe ansamblu. Să facem un mic inventar: biserici, schituri și mânăstiri, de o mare valoare arhitectonică și religioasă; stațiuni balneare; saline; livezi și vii; munți și ape; o remarcabilă artă populară și, desigur, un folclor pe măsură. Ne oprim cu înșiruirea, fiindcă pur și simplu am avea nevoie de spațiul unui ghid…
Pag. 28-29
Călătoriile AJTR
Valea Timocului – de Mihai OGRINJI
Se ajunge greu pe Valea Timocului. Indiferent că pornești de la București, de la Iași ori Suceava, de la Galați sau de la Baia Mare. Distanța este consistentă nu doar măsurată în kilometri, ci și în ani, epoci istorice, conștiință, sânge ori durere. Nu spunem și patriotism, fiindcă s-ar putea ca la rostirea acestui cuvânt unii, și poate nu tocmai puțini, să strâmbe din nas…
Pag. 30-31
China, o lume a contrastelor
Un periplu în timp prin BEIJING – de Irina PETRE
Beijing! Capitala milenară a Chinei își deschide porțile și mă întâmpină cu un soare plăpând și mulțimi forfotitoare de oameni. Ajunsă aici din uimitorul Shanghai, Beijing îmi pare acum un frate mai mic și mai ponosit al Shanghaiului sau poate e doar oboseala călătoriei de 9 ore lipsite de somn cu trenul (nu, nu am călătorit cu personalul, ci cu un tren de mare viteză, putând atinge viteze de peste 300 km/oră, dar distanțele în China sunt direct proporționale cu populația)…
Pag. 32
Răscruci basarabene
Brânzeni – de Alecu RENIŢĂ
O călătorie pe jos, de la Gordineşti până la Brânzeni, prin albia râului Racovăţ, durează câteva ore bune şi te alegi, poate, cu unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care ţi-i dat să le faci în viaţă. Ceea ce şochează de la începutul drumeţiei nu este atât farmecul naturii şi peisajele inedite, cât, mai ales, tăcerea minerală, liniştea deplină, pustietatea şi anonimatul care stăpânesc această întindere de basm…
