Sumar:
Pag. 2
Natura şi cultura:
Schimbările climatice – între realitate şi ficțiune (8) – de prof. univ. dr. Constantin CRANGANU, New York – SUA
Discuțiile despre consecințele dispariției gheții arctice se concentrează de obicei fie asupra unor noi zone de exploatare și transport naval al minereurilor, fie asupra nenorocirii urșilor polari care depind de gheață pentru a putea vâna. Dar tabloul mai general a primit mult mai puțină atenție: o zonă arctică mai caldă va schimba întreaga planetă și unele consecințe posibile sunt catastrofale. De exemplu, schimbări în curenții oceanici ar putea perturba musonii asiatici și circa două miliarde de oameni depind de aceste ploi pentru producția lor agricolă. Ca și cum aceasta nu ar fi suficient, este posibil de asemenea ca feedback-ul pozitiv produs de eliberarea metanului prin topirea permafrostului să conducă la o încălzire necontrolabilă…
Pag. 3
Câte ceva despre – de Mihai OGRINJI
România pitorească – 110 ani
Sunt foarte puțini cei care l-au citit pe Al. Vlahuță. Iar dacă li se ivește (ne)șansa să le alunece privirea peste rândurile pe care i le-a dedicat George Călinescu în masiva sa „Istorie a literaturii române“, atunci eventualul imbold al unei posibile lecturi se ruinează instantaneu. Marele exeget al operei eminesciene îl execută pe Vlahuță în chip devastator. Oarecum la fel cum procedează și cu N.D. Cocea, o altă „calamitate umană“ ce se aseamănă nu în puține privințe cu producătorul unor versificații de genul „Minciuna stă cu regele la masă“. Ca fapt divers, și Vlahuță și N.D. Cocea sunt legați cu locul de naștere de același meleag, Bârlad-Vaslui…
Pag. 4-5
În fiecare an, în ziua de naștere a lui Eminescu:
Gala premiilor AJTR – de Mihai Ogrinji; foto: Iftimie NESFÂNTU
S-a întâmplat, în chip fericit, ca ediţia din acest a Galei Premiilor AJTR să se petreacă chiar în ziua de 15 ianuarie, instituită, de câteva luni, prin ucaz oficial, „zi a culturii naționale“. Ideea ca ceremonia jurnaliștilor și scriitorilor de turism să se deruleze sub spiritul eminescian este însă mult mai veche și ea aparține regretatei scriitoare Anda Raicu, prim-vicepreședintă a AJTR, de la al cărei deces s-au împlinit în luna ianuarie opt ani. Iată că, până la urmă, putem considera o izbândă faptul că decretul cu pricina ne obligă să ne amintim, fie și o dată pe an, de Eminescu…
Pag. 6-7
Turism ecvestru
Călare pe poteci uitate (II) – de Mugur POP
Drumul pe creasta Apusenilor e magnific. Marcajele sunt rare. Întâlnești banda roșie mai mult accidental, dacă busola și harta nu te-au lăsat să greșești. Iar drumul pe creasta Apusenilor în octombrie e și mai impresionant pentru că oamenii și animalele sunt deja în vale, la casele lor, stânele de vară sunt pustii, iar liniștea naturii e deplină. Chiar dacă liniștea te sperie la început, tentația de a te adânci în ea e imposibil de ocolit. Foșnetul hărții și fornăitul cailor erau singurele sunete din afara acestei lumi. Noi vorbeam puţin, căutând să înțelegem cât mai mult din această tăcere, care vorbea despre noi, oameni și cai, în imensitatea muntelui…
Pag 7
Cel mai eficient tratament la SC Turism Covasna SA
Tratamentul balnear, cu rezultate excepționale in cazul bolilor cardiovasculare, bolilor aparatului digestiv si bolilor psihice a căror cauza este stresul (nevroze), constituie atracția turiștilor și a făcut din Covasna o stațiune de interes național, lansată și pe piața internațională. Principalele proceduri solicitate de toţi turiștii sosiți la tratament sunt mofetele și băile carbogazoase (acestea dau unicitate ofertei balneare a stațiunii Covasna). Covasna este renumita pentru tratamentul bolilor cardiovasculare prin terapie naturală, tratament care se poate efectua în tot timpul anului, de luni până sâmbătă. Aerul din Covasna este încărcat cu aerosoli rășinoși și cu ioni negativi…
Pag. 8-9
Cu ochii altora
O călătorie în Nord – Traducere din engleză: Irina DUMITRESCU
Nu exista număr al revistei „Vacanțe în România“ – având ca editor Ministerul Turismului, publicația a apărut neîntrerupt jumătate de veac, până la actuala guvernare, care i-a frânt, în chip iresponsabil, existența – să nu conțină și impresiile scriitorilor și ziariștilor străini care ne vizitau țara. De-a lungul anilor, la rubrica „Cu ochii altora“ au semnat nume ilustre ale literaturii și culturii universale, beneficiul unor astfel de „creditări“ fiind, practic, incomensurabil. Iată că, așa cum a fost regimul trecut – odios, imbecil și de neregretat – a lăsat, totuși, promovarea turistică pe mâna unor profesioniști. Astăzi, în numele frunzei fără religie, sex, naționalitate sau altă identitate, asistăm pur și simplu la o obscenă hemoragie a prostiei…
Pag. 11
Scriitori în lumea sportului & turismului – de Matei BROD
Oameni de condei subțire, domnii Nicolae Petrescu, directorul Muzeului Sportului, și Ion C. Rogojanu, președintele de Onoare al Asociației „Ospeția la români – Tradiție şi Evoluție”, din prea multă dragoste pentru această lume care a fost – și trebuie să mai fie, măcar cât vor mai fi cei care știu să prețuiască valorile ce nu se alterează precum iaurtul – au avut neliniștitoarea idee de a organiza vernisajul: „Scriitorii în lumea sportului & turismului“…
Pag 11
Ochean
Au fost miniștri ai turismului… Ovidiu Iuliu Marian – de Mihai OGRINJI
În septembrie 2005, când devenea președinte al Autorității Naționale pentru Turism, domnul Ovidiu Iuliu Marian era cel mai tânăr – 36 de ani – dintre cei chemați, până atunci, să conducă destinele turismului românesc. Avea toate atuurile profesionistului adevărat: excelent cunoscător al domeniului, plin de franchețe, lipsit de vanități tipice unora care populează la noi industria vacanțelor și călătoriilor – în interior sau pe margini…
Pag 12
Vitralii, Scrinul Andei
Sinaia
Pentru români, toponimul „Sinaia” e ca un şlagăr care nu se demodează niciodată. În mintea bucureșteanului – căci Bucureștiul, capitala României, se găsește doar la 124 km, pe șosea, de această staţiune montană – Sinaia este primul gând pentru un weekend între brazi. Dăinuie metafora prin care așezarea a intrat în istoria turismului nostru ca „stațiunea regilor şi regina staţiunilor.”…
Pag. 13
La masa cu trei picioare…
…Vin n-am mai băut de-o lună! – de Mihai OGRINJI
Nu mă găsesc în situația Sărmanului Dionis – Eminescu a fost, fără doar și poate, un profund prețuitor al vinului, iar alter ego-ul din celebra-i nuvelă n-a lăstărit deloc întâmplător din Dionysos, veselul protector al plantei care, alături de spicul grâului, crește în Poarta raiului. Și totuși: dacă ceva bani am mai văzut, vin bun, în schimb, mai că n-am mai băut de un secol… De pe vremea când băteam podgoriile românești de la Cotnari și până pe la Șimleul Silvaniei, călătorie săvârșită ani la rând…
Pag. 14-15
Ruralul perfect:
Sălciua – Complexul carstic Vânătara-Huda lui Papară – Pagini realizate de Prof. Nicolae-Rusalin SICOE
Sălciua este comună a județului Alba, fiind alcătuită din șase sate (Dealu Caselor, Dumești, Sălciua de Jos, Sălciua de Sus, Sub Piatră și Valea Largă). Atestată documentar în anul 1365, Sălciua are o suprafață de 75,26 km pătrați și 1.785 locuitori la ultimul recensământ (2002). Densitatea este de 22 locuitori pe kilometru pătrat, mult sub densitatea țării…
Pag. 16-17
Montana
Pe Valea Vaserului cu „MOCĂNIȚA” – de Nicu JIANU
În urma inundațiilor din anul 2008, dincolo de km 22, calea ferată forestieră a fost avariată pe mai multe porțiuni, astfel că trenurile cu turiști urcă numai până la stația Paltin (km 21,6). Ajunsă aici în aproximativ 2 ore ”mocănița” face o pauză de două ceasuri, administrația CFF asigurând diverse preparate la grătar, răcoritoare, înghețată, bere. Călătorii pot face scurte excursii prin împrejurimi, la cules de frăguțe, zmeură ori mure, sau pe terasamentul căii ferate, până la tunelele de la Bardău, aflate într-o zonă stâncoasă, la aproximativ 3 km în amonte. Între timp, locomotiva face câteva manevre pentru a se poziționa la celălalt capăt al garniturii, pentru coborâre spre Vișeu de Sus, care durează tot cam două ore…
Pag. 17
Lecturi
Un britanic prin munții României – de Ionel ONEŢ
Faptul că, din când în când, în afara țării apar lucrări pozitive despre România, lucrări scrise de neromâni, care ar putea fi acuzați de „propagandă”, nu poate decât să ne bucure. Între aceste lucrări se numără, fără îndoială, The Mountains of Romania (Munţii României) de James Roberts…
Pag. 18-19
Povești de veșnicie pe Muntele Basarab –de Dinu BOGHEZ; foto: Ionică LERA
Când am urcat prima oară în muntele Basarab şi asta era prin anii ’70, aflasem despre el ce vedeam şi ce, pe ici pe colo, auzisem. De pe șoseaua din valea Oltului priveam la pereții imenși de stâncă, ce păreau de-a dreptul inaccesibili, înălțați cu mult deasupra unei păduri stufoase. Undeva, în afundul văii Poştei de la poalele masivului, săltat deasupra pădurii, mult alături de crestele abrupt şi semețe, exista un bloc de stâncă, oarecum îndoit către vârf. Un anonim din cine știe ce considerent îl asemuise cu un cap de oaie şi aşa îi rămăsese numele: Capul de Oaie…
Pag. 20-21
Alpinism
Solitar în Cheile Mănăstirii – de Dan ANGHEL
Ultimii metri îi parcurg neasigurat, transportând tot echipamentul atârnat în dezordine pe ham şi mă trântesc pe iarba uscată, lângă o tufă cu spini. Nu este nici o bucurie, nu sunt aplauze, felicitări sau strângeri de mână, sunt doar eu singur, obosit, dar fericit, nu pentru că am realizat un nou traseu, ci fiindcă, de data asta, am scăpat întreg. Se înserează, iar retragerea implică coborârea unor săritori, printr-un jgheab îngust, iar în graba plecării am uitat lanterna. Îndes echipamentul în rucsac, sorb ultima gură de apă cu gust de cocleală şi încep coborârea. Mă împiedic la fiecare pas printre stâncile colțuroase, mă lovesc, dar nu-mi pasă, vreau doar să ajung mai repede jos. Săritorile sunt acoperite cu zăpadă veche întărită şi aspră aşa că mă las să alunec pe ele fără să-mi pese că mă ud, iar hainele se sfâșie. E o transă, o nebunie, vreau să mă întorc la civilizație, la oamenii pe care, de altfel, nu-i iubesc prea mult, dar acum le simt lipsa. Ajung la baza peretelui şi arunc o privire scurtă asupra lui, întunecat şi tăcut la primele ore din seară. Nu simt nici o satisfacție a reușitei ci doar dorința de a dormi, de a sta într-un loc cald şi atunci remarc că am pierdut ultimul autobuz, că nu am mâncat astăzi nimic, cabana este închisă, dar oricum nu am bani pentru cazare. Pornesc pe jos spre primul oraş, mecanic, pas după pas. Peste câteva zile, odihnit şi încântat de ispravă, o să încep să plănuiesc altceva… (Râmeţi, martie, 1993)
Pag. 22-23
Eroi pentru o lună… – Prezentare de Iftimie NESFÂNTU; Imagini ale artistului fotograf (A.FIAP) dr. Trestian GĂVĂNESCU
Întâmplarea pe care o relatăm acum, deși s-a petrecut cu circa 24 de ani în urmă, îşi păstrează actualitatea. Trei medici de la Spitalul Județean din Rm. Vâlcea – d-nii Trestian Găvănescu, medic primar de hematologie clinică, Cristian Iliescu, medic primar alergolog, şi Petre Măldărăscu, medic de laborator – se implicau într-o acțiune de salvare, ordonată de autorităţile epocii. Salariaţii Staţiei meteo de pe muntele Cozia, izolați din cauza viscolului şi ninsorilor abundente, aveau probleme de sănătate şi solicitaseră, prin radio, să fie ajutați. La vremea respectivă, în Rm. Vâlcea nu exista echipă Salvamont, nu erau echipamentele de astăzi, iar asumarea unei asemenea misiuni însemna aproape o sinucidere…
Pag. 23-24
Jurnal din Ţară Vulcanilor (II) – de Sorin BOCIOACĂ
Tușnadul nu poate fi înțeles fără crestele sale care, la rându-le, nu pot fi concepute fără pădurile dese, ca nişte perii. Călătorești şi te edifici. Excursia clasică este cea la Lacul Sfânta Ana. Unii ajung pe jos, după o oră şi ceva de mers. Startul se dă chiar din spatele hotelului Tuşnad, unde începe unul dintre trasee. Am ales, ca şi alţi 5 aventurieri comozi, varianta microbuzului. De fel, din Bixad, șoferul e şi ghid. Cum plecăm, ne pune muzică: manele hohotesc deja în habitaclu, pe măsură ce ne înscriem în trafic. Cer respectuos un ceardaş. Nu de alta, dacă tot mergem la Sfânta Ana, fată de legendă şi personaj biblic pe deasupra, nu strică ceva decenţă…
Pag. 25
Capriciile Şureanului – de Dinu MITITEANU
Pregătind o tură de munte, ne bucurăm când prognozele sunt favorabile, mai ales când suntem însoțiți de tineri mai puţin experimentați. Nu căutăm pe munte senzații tari, nu ne dorim furtuni şi viscole. Dar dacă ele ne prind pe munte, pe noi ne găsesc echipați şi pregătiți a le face faţă. Mai ales atunci când suntem departe de o cabană sau de o localitate, mai ales iarna şi mai ales în zone unde bănuim că nu vom avea semnal GSM…
Pag. 26
Atlas
Tibet – de Adi NEGREAN
Fiecare om are visurile lui în scurta trecere pe acest pământ. Unul dintre visurile mele a fost să pot vedea, pe viu, Tibetul şi marile vârfuri ale Himalayei, dar totdeauna l-am considerat irealizabil. De unde atâția bani ca să ajung tocmai la „capătul lumii”, de unde prieteni care să mă însoțească? Şi uite că, totuși, unele visuri se transformă, din când în când, în realitate.
Pag. 28
Din alt veac
Prin orașe… / Muzeul Satului / O tempora, o mores… / Dunărea
Pag. 29
Zidiri şi vremuri
Cetatea Râşnov – de Mihai VASILE
Ultimul asediu, aşa cum stă scris pe site-ul primăriei, a fost făcut pentru eliberarea cetăţii de chiriaşul italian, Alberto Drera, în timpul administrației căruia „pe ruinele capelei evanghelice a fost ridicat un turn în care s-au montat rezervoare de fibră de sticlă, în curtea interioară a fost construită o terasă – restaurant, în căsuțe urmau să fie amenajate spatii de cazare, capela catolică din grădina cetăţii a fost distrusă în totalitate şi, în aceeași incintă, terenul a fost nivelat cu excavatorul, determinând o reducere drastică până la anulare în unele locuri a posibilității de studiere a stratigrafiei situ-lui arheologic, iar în turnul triunghiular au fost montate ferestre de tip Vellux etc.” Primăria Râșnov, proprietarul cetăţii, a reziliat în anul 2004 contractul de concesiune şi începând din vara anului 2008 a reluat administrarea, în întregime, a monumentului istoric.
Pag. 30-31
English version – with other people´s eyes
A journey to the North – de Miguel Angel ASTURIAS, Nobel Prize Laureate
Pag. 32
Răscruci basarabene
De la Cantemir cetirea – de Alecu RENIŢĂ
Va trebui, nu o singură dată, să ne reîntoarcem la „Descrierea Moldovei” a lui Dimitrie Cantemir. Nu atât ca la o operă literară cât mai ales ca la primul manual de patrimoniu, demnitate şi geografie, prin care icoana Moldovei apare în toată măreția şi frumusețea ei naturală, cu apele limpezi şi câmpiile de mătase, cu pădurile falnice şi cu Ceahlăul populat de zei, cu râurile doldora de pește şi pajiștile pline de fi are sălbatice, cu zimbri neîncremeniți în steme şi cu Nistrul apărat de cetăți voievodale.
