SUMAR:
Pag. 2:
Natură şi cultură:
Schimbările climatice – între realitate și ficţiune (3) – de Prof. univ. dr. Constantin CRÂNGANU, New York – SUA
În 2004, Michael Crichton a publicat un roman intitulat „State of fear”, care în românește s-ar putea traduce prin „Starea de frică” ori „Statul fricii” (chiar dacă nu sunt perfect echivalente, cele două propuneri de traducere a titlului american au acoperire în materia cărții). Autorul ne prezintă acțiunile incredibile ale unui grup de eco-teroriști care încearcă un genocid pentru a-și demonstra ideile lor că încălzirea globală există și este produsă de oameni. Chiar dacă, la suprafață,
„Starea de frică” este o operă de ficțiune, Michael Crichton nu-și dezminte solida lui formațiune științifică și reușește să-și captiveze cititorul cu o atent dozată cantitate de date și informații despre încălzirea globală obținute din surse academice. Ideea centrală a cărții este că încălzirea globală nu trebuie exagerată ca fenomen științific, politic, social, economic etc.
Pag. 3 şi 25:
Câte ceva despre…
Domnul, când nu este acasă… – de Mihai OGRINJI
Noi, cei care ne-am născut și am crescut la țară, adică în sat – grozavă această echivalare – am rămas cu o stranie percepere, căpătată, probabil, odată cu ridicatul în picioare și rostirea celor dintâi cuvinte. Ne închipuim că în zilele de mare sărbătoare Dumnezeu nu poate fi nicăieri în altă parte, decât numai și numai la biserică. Doar așa se întâmpla și pe când umblam cu steaua, cu uratul, cu semănatul sau cu ouăle roșii, găseam pe gospodarii satului la casele lor, cu tot ceea ce au mai bun pe masă, cu multă lumină în ochi și căldură în suflet. De aici, pesemne, ni se tot prăsește convingerea că la însemnatele praznice ale anului Cel de Sus ne așteaptă neapărat la biserică. Și cu cât lăcașul este mai impresionant cu atât suntem și noi mai vizibili, mai bine primiți și, cine știe, poate chiar firitisiți…
Pag. 4-5:
Piteşti – Simfonia lalelelor
Farmecul şi nobleţea florilor – de Camelia MANEA
Farmecul şi candoarea florilor ne încântă întotdeauna sufletul. Iar primăvara aduce, în toată splendoarea sa, pe lângă mlădiţele de pomi înfloriţi, arome ameţitoare de zambile, narcise, crini, panseluţe, lalele… Cine s-ar fi gândit că, de la o zi mohorâtă de toamnă (27 noiembrie 1972), când, în Piteşti, au fost aduşi primii 3.000 de bulbi de lalele şi 100 de zambile, proveniţi din Arad, de la un floricultor amator, Weill Alois, oraşul va îmbrăca, an de an, începând cu 1978, straie de sărbătoare şi, pentru 3 zile, va răspândi mireasma fericirii în sufletele a peste 100.000 de vizitatori? Aşa a debutat “Simfonia Lalelelor” la Piteşti…
Pag. 5:
Asociaţia Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism
Un important grup de specialiști din domeniul industriei vacanțelor și călătoriilor – profesorii universitari, cercetători, geografi, editori, autori a numeroase lucrări cu profil turistic, dar și albume ori articole de presă – s-au înscris, la începutul acestui an, în Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România.
Pag. 6:
Turismul, ca târg
Întindeţi-vă cât vă ţine punga: de la 159 de lei şi până la peste 30.000 de euro pe sejur! – de Mihai VASILE
Cavalcada târgurilor de turism, organizate de ANAT, continuă. După „Holiday Market”, desfăşurat între 18-21 martie la Palatul Parlamentului din Bucureşti,
„Touristica” de la Cluj Napoca din perioada 9-11 aprilie, şi Târgul Vacanţelor, Constanţa 23-25 aprilie, urmează Târgul de Vacanţe din Bucureşti, 6-9 mai, Salonul de vacanţe Timişoara, 14-16 mai, şi Târgul Internaţional de Turism „Winter Holiday” Bucureşti, 7-10 octombrie tot la Palatul Parlamentului…
… La polul opus, din punct de vedere al preţurilor, s-a plasat „Kings Holiday”, târg desfăşurat la World Trade Center, Bucureşti, în perioada 16-18 aprilie 2010, singurul eveniment dedicat pieţei de turism exclusivist.
Pag. 6-7:
La picior prin Bucureşti
Târgul din afară – de Răzvan VOINEA
Bucureştiul nu este un oraş turistic, nici în ochii românilor, nici în cei ai străinilor. Sunt puţini vizitatori, puţine monumente şi locuri unice de recreere şi multe probleme (în special legate de semnalizarea monumentelor şi de infrastructură, dar şi de lipsa iniţiativelor privind consolidarea patimoniului, ca să zic aşa). În ciuda acestor anomalii, Bucureştiul are totuşi ce oferi: ascunse după blocuri, biserici medievale adăpostesc nepreţuite comori şi poveşti unice, case vechi cu grădini largi redau identitatea bucureşteană de la începutul veacului trecut, iar statuile rămase în picioare amintesc de diverse personalităţi care au făcut istorie. Cu un ghid în mână (Bucureşti şi împrejurimi, Editura House of Guides, 2009, semnalat în România pitorească în urmă cu cîteva numere), beneficiind şi de o vreme frumoasă, am ieşit să descopăr câteva dintre cele mai interesante mărturii lăsate de generaţiile trecute bucureştenilor în zona Căii Moşilor, denumită în trecut Târgul din afară.
Pag. 8:
Pag. 9:
Bref
Cocoşul de Hurezu
An de an, în primul weekend al lunii iunie, Hurezu găzduiește cel mai important târg de ceramică din România.
Bucureşti – Chişinău: Programe turistice comune
Tocmai când ieșea de sub tipar numărul trecut al revistei în care, la pagina 3, deplângeam inexistența unor programe și oferte turistice comune româno-basarabene, ne-a parvenit de la Ministerul (Dezvoltării Regionale și) Turismului un comunicat îmbucurător…
Numitor comun: Moartea – de Liviu ZGÂRCIU – Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia
Așa se numește expoziția găzduită de Muzeul Naţional al Unirii Alba. Manifestarea îşi propune să aducă la iveală o perioadă mai puţin cunoscută din istoria României, şi anume anii de început ai regimului comunist caracterizaţi de numeroasele atrocităţi înfăptuite de Securitate…
Pag 10-11:
Ţara Abrudului (I)
Oraşul de aur – de Nicolae-Rusalin SICOE
În anul 105 d.H., împăratul Traian, după cucerirea Daciei, a aşezat la Abrud o legiune romană, dându-i denumirea de Auraria Daciae, iar mai târziu pe acel de Auraria Major și a organizat un Collegium aurariorum sub conducerea unui magister. În exploatarea minelor, aşa primitiv cum se lucra pe atunci, erau ocupaţi între 15.000-20.000 lucrători, scoţându-se săptămânal din mine o cantitate de 200-205 punţi de aur. În fiecare an, administraţia din localitate trimitea la Roma, pentru alimentarea tezaurului imperial, aproximativ 10.000 de punţi de aur curat (cam 5 tone).
Pag. 12-13:
MONTANA
Peşteri fortificate din Munţii Apuseni – text: Dan ANGHEL, foto: Dan ANGHEL şi Adrian MUNTEANU
Peșterile au constituit locuri de adăpost unde se refugiau în perioade de restriște cei care nu-și permiteau construcția de cetăți ori alte fortificații sau când acestea cădeau în fața năvălitorilor și tot acolo se ascundeau lucrurile de preț și odoarele mânăstirilor până la trecerea urgiei.
Uneori, aceste locuri de refugiu au fost transformate în adevărate cetăți, avantajul oferit de mediul natural fiind amplificat prin construcția unor ziduri de piatră dotate cu diferite elemente defensive (creneluri, metereze, guri de tragere etc.) în zona intrărilor.
Pag 14-15:
Predeal – cabana Trei Brazi – Cheile Râşnoavei – cabana Poiana Secuilor – Predeal – text Gabriel AVRAM, foto: Bogdan BARANOVSCHI
Unul dintre cele mai agreabile şi mai accesibile itinerare montane din zona Predealului este acela prin Cheile Râşnoavei, cu plecare fie din perimetrul cabanei Trei Brazi, fie de la cabana Poiana Secuilor. Este un circuit lejer prin pădure, cu câteva porţiuni mai solicitante, care poate fi parcurs într-o singură zi.
Pag. 15:
Rimetea Climbing Open 2010 – de Dan ANGHEL
La Colții Trascăului, care domină frumoasa comună Rimetea din județul Alba, s-a desfășurat, în perioada 16-18 aprilie, a V-a ediție a tradiționalei competiții de escaladă sportivă Rimetea Climbing Open (RICO). Ca și în anii precedenți, inițiatorul și sufletul organizării evenimentului, cunoscutul alpinist și premierist clujean Adrian Munteanu, a reușit, cu sprijinul a numeroși colaboratori, prieteni ai muntelui și ai sporturilor alpine, realizarea unui număr de 26 de trasee într-o zonă nouă din cadrul acestei uriașe cetăți de piatră.
Pag. 16-17:
În căutarea purităţii – de Dinu şi Marlene MITITEANU
Cine iubeşte cu adevărat muntele îl iubeşte în toate anotimpurile. Pe munte, fiecare anotimp îşi are farmecul său. Eu nu am unul preferat. Toate îmi plac. Şi de fiecare dată îl aştept pe cel care urmează, dar în acelaşi timp îmi pare rău după cel care se termină. Dar ştiu că mulţi camarazi întru pasiune preferă primăvara, mai ales Ele. Primăvara e tonică, natura renaşte. În martie-aprilie şi mie îmi e dor de verdele bacovian, de mugurii care explodează, de florile dornice de bondari şi albine, de mieii care au scăpat de a fi sacrificaţi de Paşte, de mirosul de pământ reavăn, proaspăt arat şi pregătit de ultimii „mohicani” ai multor cătune de pe dealurile Apusenilor. Însă, din păcate, în ultimii ani, primăvara nu mai vine ca altădată numai cu bucuriile enumerate mai sus. Prin poiene, pe pajişti şi chiar pe ogoare, dar mai ales pe malul apelor şi pe marginea drumurilor şi chiar şi pe poteci de munte, ea ne arată şi durerea ei. Ne arată cât e de insultată, de batjocorită cu mii de pet-uri şi pungi de polietilenă abandonate, aruncate peste tot de „porcus turisticus”.
Pag. 17:
Zsolt Török, la Floarea de colţ
După admirabilii noștri colegi Dinu Mititeanu și Camelia Manea, a venit rândul
lui Zsolt Török să se întâlnească, la București, cu membrii clubului Floarea de colț. S-a întâmplat asta pe 12 aprilie când, venind tocmai din Arad, Zsolt Török ne-a condus prin intermediul imaginilor pe unul dintre cele mai faimoase trasee de căţărare din Alpi: Pilierul Walker din Grandes Jorasses.
Pag. 18-19:
Masivul Cozia
Frumuseţi ascunse în Muchia Scorţarului – text: Dinu BOGHEZ, foto: Floriana BOGHEZ
Cerul îşi subţiase norii şi lumina diafană începea să lumineze pădurea, cât să ne lase să ne bucurăm de alte multe minuni aflate aici. Sau poate doar nouă să ni se fi părut aşa. În poiana cu verde crud, colonii răzleţe şi multe, de stânjenei pitici – iris ruthenica – stăteau răspândite mai peste tot şi ici-colo câte o picătură din galbenul ciuboţicăi cucului – primula officinalis. Picături mari din albastrul întunecat al cerului ajunseseră aici, în locul acesta arareori umblat. Era oaza lor de linişte şi pace. Brazii înalţi stâpâneau cerul şi, printre ei, pâlcuri de mesteceni stăteau la sfatul bătrânesc.
Pag. 20-21:
Alpinism
Asigurarea dinamică (II) – de Dan VASILESCU
Asigurarea dinamică folosind frâna Gri-Gri are avantajul unei siguranţe maxime, dacă se respectă instrucţiunile de utilizare ale firmei Petzl. Dezavantajul metodei este că se poate aplica numai pentru coarda dinamică simplă. La etapele Campionatului mondial de escaladă pe gheaţă organizate la Buşteni singura asigurare agreată de specialiştii UIAA a fost frâna Gri-Gri, atât pentru probele de dificultate, cât şi cele de viteză…
Pag. 21:
Şi ciclismul are Jocuri Olimpice!
Maros Bike XCO Cup – de Mihai VASILE
Maros Bike XCO este o competiţie de Mountain Bike Cross-Country, prima a sezonului 2010 care s-a desfăşurat în Cluj-Napoca. Concursul este înregistrat în calendarul Uniunii Cicliste Internaţionale (UCI) şi în cel al Federaţiei Române de Ciclism şi Triatlon. La startul competiţiei s-au aliniat 96 de ciclişti din România, Ungaria, Slovacia şi Italia, care au concurat la mai multe categorii. Cea care a captat cel mai mult atenţia publicului a fost categoria „Elite”.
Pag. 22:
Pag. 23:
Zidiri şi vremuri
Biserica Evanghelică din Herina – de Nicu JIANU
Din orice direcție te-ai apropia de localitatea Herina (sat component al comunei Galații Bistriței, jud. Bistrița-Năsăud,16 km sud de municipiul Bistrița), privirea îți este atrasă de silueta albă, înaltă, suplă, elegantă, impunătoare, a unei biserici asezate pe terasa unui deal ce domină așezarea; este biserica evanghelică, poate cea mai frumoasă biserică romanică din Transilvania.
Pag. 24:
Călătoria de pictură
Petru Vintilă-Jr
„Un desenator redutabil, prin capacitatea de amanuntire descriptivă şi prin obstinația desăvârșirii lucrărilor până la ultima finitudine posibilă se dovedește și Petru Vintilă-Jr, care explorează, în desenele sale, o lume a fantascienzei, unde orice poate să apară oricând, ca un produs luat de pe terminalul unei mașini a timpului.” – Theodor Redlow
Pag. 24:
Revista Natura de la Chișinău împlinește, în această lună, 20 de ani de la prima apariţie
Ca o aripă, ca o pasăre… – de Mihai OGRINJI
„Natura“ nu-i doar o revistă, temeinic și cu gravitate rostuită, ci mult mai mult. E pur și simplu o ființă, cu vise și dureri – uneori, din pricini străvezii, chiar cu dureri de măsele ori de dinți -, cu zbateri și răscruci, cu tot ceea ce nu-i străin unui om care își știe menirea și și-o trăiește fără spaima de întuneric ori hurducături. Așa mi se arată „Natura“, ca un om care rămâne neclintit în fața a tot ceea ce i se cuvine. Știe că are de partea lui testamentul sângelui, al limbii, al pământului în care veghează, ca bornă de hotar, toată „arhiva trupească” a bunicilor, străbunicilor, și pe care, la rândul lui, o va împrospăta cu propriul trup și suflet. Un om care știe că are de partea lui pe Dumnezeu.
Pag. 26:
Vitralii, Scrinul Andei
Acest ciudat străin, care rătăcea singur prin munţi … – de Anda RAICU
O viaţă demnă de un roman de aventuri a avut EMMANUEL-LOUIS-EUGENE DE MARTONNE. A fost un adevărat Jules Verne al geografiei.
Pag. 27:
Memorii croşetate
Pag. 28-29:
Atlas
My African dream… – de Camelia MANEA
Stâncă abruptă şi gheaţă translucidă la Arrow Glacier (4908 m), apoi colţarii muşcând din gheaţă pe Western Breach; Kibo Crater (5790 m) şi, în sfârşit, vârful împietrit sub zăpezi milenare – The Snows of Kilimanjaro, celebrul titlu pe care Hemingway l-a dat unui volum de povestiri –, râvnitul Uhuru Peak, my African dream… Cei dragi ar trebui să ştie că niciodată nu i-am preţuit mai mult ca acum. Îţi trebuie un munte cât Kilimanjaro de mare ca să poţi să le transmiţi dragostea cea mai curată. Nicăieri n-am avut vise mai calde şi mai frumoase, visele acelea care alungă tot răul, îţi iau toată durerea de cap, toată greaţa şi toate crampele din stomac, visele care te revigorează pentru că sunt despre ai tăi şi despre tot ce ai preţuit mai presus de orice vreodată…
Pag. 30:
English Version
Danube Delta: Recommended Tourist Trails (III).
Pag. 32:
